Cătălin MIHULEAC

În privinţa calamburului, tot litera de ceaslov a „Dicţionarului Explicativ al Limbii Române” ne dumireşte, săracul, spunându-ne că este „un joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens.” Cum ar veni, un fel de joc de gleznă lingvistic, fără profunzime, dar în stare să stârnească hazul. Vezi bunăoară un film cu Antonio Banderas nebărbierit şi îl botezi pe loc Antonio „Bani-de-ras” (dacă aveţi de gând să-i spuneţi şi dumneavoastră aşa, nu uitaţi să-mi viraţi bani pentru copy-right). Trebuie adăugat că, din hazul calamburului, se pot extrage şi celebritate, şi avere materială; iar dacă am sau nu dreptate, n-aveţi decât să-i întrebaţi pe Garcea sau pe jucătorii din echipa „Divertis”.

Dar nu numai asemenea personalităţi sunt în stare să emită calambururi grabnic aducătoare de haz. Mi s-a întâmplat să leg un vag prieteşug, la o petrecere, cu o domniţă judecătoare drăgălaşă foc, dar despre care aflasem că vinde sentinţele în procese ca la piaţă, de parc-ar fi legături de ridichi, durând-o undeva de ceea ce visătorii numesc „Dreptate”. Bătând şaua ca să mă priceapă, am întrebat-o de ce un judecător abia ieşit de pe băncile şcolare alege, la un moment incipient al vieţii sale, să fie corupt, şi de ce nu are răbdare să se altereze cu anii, cum s-ar spune, când cu toţii ne stricăm.

Atunci, cu cel mai gingaş zâmbet cu putinţă, superba împărţitoare de dreptate pe marafeţi mi-a răspuns că orice tânăr magistrat se află în faţa unei dileme: să fie „corupt” sau, dimpotrivă, să fie „cur-rupt”?

Am râs de-am făcut scurtă la muşchii feţei. Vă jur că, în cazul fericit în care respectiva n-ar fi fost arvunită printr-o logodnă c-un procuror şi el iubitor de lovele, aş face tot posibilul să-mi lipesc destinul de al dumneaei.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Drumul de la „cur rupt” la „corupt”.

Comentarii