Mircea Radu IACOBAN

Când răsfoieşti gazete vechi, ai surpriza să descoperi polemici... de certă actualitate. În urmă cu mai mult de opt decenii, în 1924, Panait Istrati publica, în „Adevărul literar şi artistic”, o scrisoare deschisă în care îl muştruluia pe Eminescu, auto închistat într-o „meschină notorietate naţională”. N-a înţeles, adică, inevitabilitatea revoluţiei mondiale şi n-a militat sub lozinca „proletari din toate ţările, uniţi-vă!” Poetul „şi-a băgat piciorul în capcana naţionalismului şovinist, neputincios şi sforăitor, l-a slujit cu sinceritate, în schimbul unei coaje de mămăligă”(!!).

 Încă fascinat de „triumful leninismului”, Istrati declara profetic, în amintita Scrisoare, că „Omenirea va fi condusă cu dreptate, în viitor, de oameni inteligenţi şi generoşi, oricare le-ar fi obârşia, aşa cum vedem să se produc lucrurile în Rusia de astăzi.” Peste numai câţiva ani, se va plasa pe o poziţie violent opusă, scriind cartea „Spovedania unui învins”, care-i va aduce acuzaţia de „fascist” şi trecerea pe lista neagră a GPU.

Mult mai interesantă decât Scrisoarea  este replica dură a lui Octavian Goga, ce poate fi citită în revista „Ţara Noastră” (Cluj, oct. 1924) şi în volumul „Mustul care fierbe” (1928). ... Ne aflam în România Mare. Amândoi scriitorii şi-l iau pe Eminescu drept reazim pentru afişarea şi susţinerea propriilor opinii politice – unul contestându-l, celălalt apărându-l cu vehemenţă. Actualitatea uitatei polemici rezidă în similitudinea cu unele luări de poziţie actuale. Acum, se cere „despărţirea de Eminescu” fiindcă altfel n-avem cum intra în Europa. Atunci, Istrati regreta non-europenismul poetului, care „n-a ştiut să se ridice deasupra graniţelor”, crezând că doar „De la Nistru pân-la Tisa”  se întind frontierele umanităţii.

Şi atunci, şi acum, relaţia obiectivă naţional-universal se poticneşte de-o înţelegere ciudată, câtă vreme accederea în universal se face în temeiul şi se trece prin filtrul naţionalului – a demonstrat-o încă o dată, dacă mai era nevoie, lecţia exemplară a literaturii sud-americane. Goga a fost un politician de dreapta, Istrati a ajuns tot către dreapta, inventatorii „cadavrului din debara” (Eminescu, adică) se revendică şi ei dinspre dreapta.

Creatorul Kiralinei încă nu ajunsese la răscrucea convingerilor politice, aşa că Scrisoarea i-a oferit lui Goga prilejul aşteptat de a evidenţia răspicat „necesitatea Eminescu” pentru români, dar ajungând, până la urmă, tot la inevitabila tratare politică a chestiunii: îi aplică preopinentului lovitura favorită, amintindu-i că un alogen (Istrati era fiul nelegitim al spălătoresei Joiţa şi al unui contrabandist grec) nu poate avea acces şi, mai ales, aderenţă la universul gândirii eminesciene. Cum nici Gherea, acest „simpatic nomad al criticii româneşti” n-a avut-o. Este punctul vulnerabil al demonstraţiei lui Goga.

Demnă de interes rămânând pledoaria pentru reaşezarea lui Eminescu pe soclul primejduit de „dinamitarea” încercată de „termitele ce şi-au inaugurat destrucţiunea metodică (...) Cât despre Mihai Eminescu, detractorii să fie liniştiţi. Credinţa poetului rămâne neştirbită, păzită bine de minţile limpezi, cum erau odinioară păzite de Moise tablele legii pe Muntele Sinai (...) De câte ori în jurul altarelor străvechi se ivesc astfel de insecte antipatice şi vor să-şi ţese pânza otrăvită, cu mirosul lor greu şi cu botul lacom întins după pradă, noi luăm măturoiul şi-i măturăm.” Fiindcă – şi aici se repune în ecuaţia cuvenită relaţia naţional-universal – „Poezia lui Eminescu este cel dintâi capitol din literatura românească ridicat la culmile producţiei universale”. Desigur, poate fi amendată violenţa tonului, oarecum explicabilă prin încrâncenarea epocii, dar în nici un caz nu se poate ignora faptul că pledoaria îi aparţine unui intelectual de talia lui Oct. Goga şi nu unui oarecare cutărică, dornic de notorietate prin scandal...

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Vechi polemici.

Comentarii