Parcă citesc nişte fabule, când privesc la televizor canalele alea cu emisiuni din viaţa sălbăticiunilor. Mă uit la scenele dramatice din regnul animal şi le convertesc pe loc în regnul uman. Aşa bunăoară, urmăream mai ieri nişte secvenţe ilustrând o hienă, care îl desemnase pentru cină pe-un inocent pui de antilopă. Îngrozitoare era încleştarea de forţe: pe de o parte hiena salivând, încercând să-i facă de petrecanie micuţului, pe de alta antilopa mamă care se străduia să-şi apere puiul, manevrându-şi, nu foarte îndemânos, modestia coarnelor.
Din câte înţelegeam, şi hiena era aşteptată, în micul ei sălaş, de un pui cu foamea-n gât, dar atacul ei nu devine astfel mai scuzabil. În lumea animală, ar trebui ca minorii să fie protejaţi, şi nici o vietate să nu-şi şifoneze eticheta, atacând puii cu caş la gură ai altei vietăţi. Dar fiindcă acest lucru e cumva utopic, în urma încleştării dintre cele două mame – hiena şi antilopa – un pui urma să moară. Ori puiul de antilopă urma să fie servit la cină, ori pe puiul de hienă îl aştepta moartea prin inaniţie.
De aceea, lupta dintre mame îmi părea aidoma confruntărilor din lumea umană. Şi oamenii se ciomăgesc, uneori pe viaţă şi pe moarte. Şi-n lumea bipezilor, miza este adesea viaţa unui pui. De exemplu, o femelă cu mare influenţă într-o haită importantă umană îşi plasează puiul, prin pilă, într-un post important pe schema ţării. Îl face, să zicem, deputat, funcţionar în minister sau îi înlesneşte cariera de magistrat. E de la sine înţeles că puiul cocoloşit ia locul altui pui mai capabil, dar mai orfan în pile. Şi se întâmplă adesea ca puiul înlăturat nemeritat să-şi piardă viaţa. Dar, spre deosebire de lumea animală, aici e vorba de-o moarte în rate. O moarte lentă, de mii de ori mai tragică.
Gândindu-mă eu stradal la toate aceste cruzimi din lumea umană, am dat piept în piept cu lăptăria unei doamne cunoscute, cu mare influenţă în haita liberală. Şi cum sunt un zăpăcit şi jumătate, în loc să-i dau bineţe zicându-i pe nume, m-am trezit salutând-o, cu toată politeţea din glas:
- Săru’ mâna, doamna Hienă!
Iar ea mi-a răspuns, cu maximă naturaleţe:
- Bună dimineaţa, domnule! Sunteţi graţios ca o antilopă, astăzi!