Cătălin MIHULEAC

Am localizat în mine un sentiment grabnic dătător în pârg, aflând că deţinem un onorant loc doi în topul machitorilor europeni, fiind devansaţi doar de eternul rival rus, care nu numai că libertate nu ne-a adus, dar ne mai şi stă în coaste de-o viaţă, după cum se vede şi cu acest prilej festiv. Aşa cum certifică un respectabil institut britanic, se bea prin părţile noastre cu simţ cetăţenesc, se bea – vorba clasicului Hemingway, şi el o sugativă de talie mondială – „întotdeauna pentru sau împotriva unui lucru”. Se drojdeşte mărunt şi apăsat, „puţân câte puţân”, cum teoretizează divul basarabean Stratan; dar se toarnă în corp şi deodată, cu nemiluita, întrebuinţând gâtlejul pe post de pâlnie.

Sunt destui clasici care au propovăduit darul suptului, de-ar fi să-l pomenim doar pe Beethoven („Babacul”, cum îl numea cu dragoste Caragiale) care-a cerut şampanie cu linguriţa pe patul de moarte, sau pe prietenul rocker Jim Morrison, pe al cărui mormânt din Paris, admiratorii mai aşază şi azi sticle de uischean, să-i vindece arşiţa din gât, dătătoare de chinuri mistuitoare şi pe lumea cealaltă.

Dac-ar fi să intrăm în amănunte, ar trebui să spunem că beţiile se împart şi ele în nenumărate categorii, fiind imposibil de băgat în acelaşi recipent, de pildă, o beţie insalubră, grobiană, cu una elevată de natură tandră sau cu alta, de vădită aplecare artistică.

E drept că înclinaţia naţională spre butelcă şi-a găsit un adversar incomod în asociaţiile antialcoolice. Acestea, săracele, mănâncă şi ele o pâine, repetând că alcoolismul a căpătat dimensiunile unui fenomen psiho-social, împotriva căruia trebuie luptat prin pilda personală. Dac-ar fi după aceste organisme, pe mormântul lui Morrison n-ar mai trebui să şadă whisky, ci apă plată; iar ca să ne facă să scuipăm în sân, se folosesc de nişte date statistice, ce-i drept, înfiorătoare, cu datoria de-a ne povăţui pe calea abstinenţei.

Abstinenţă, haine grele! De acord, ne angajăm să ducem pe viitor paharul la ureche, dar dacă ni se confiscă de la gură alcoolul, cum altfel ne mai apărăm de realităţile României?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cum ne-au surclasat ruşii.

Comentarii