Record absolut pe Forum: aproape 9000 de accesări ale articolului „Fiecare moare singur”! Ceea ce-l determină pe cititorul care semnează FAULT să conchidă, comparând cu accesarea altor materiale din respectivul număr: „Dacă cifrele vă spun mai mult decât orice comentariu, înseamnă că, nesperat, ne îndreptăm către normalitate.” Într-adevăr, ecoul impresionant al semnalărilor gazetei demonstrează că singurătatea şi-n viaţă, şi-n moarte, este departe de a fi acceptată, fatalist, ca blestem imuabil, că semenilor nu li-s indiferente destinele concetăţenilor agresaţi şi că, mai ales, un tonifiant zăcământ de solidaritate umană licăreşte încurajator în orizontul acestui început de mileniu confuz şi derutant.
Atât drama lui Cezar Ivănescu în sine, cât, mai ales, indiferenţa autorităţilor şi lipsa oricărei reacţii oficiale faţă de două culpe mai mult decât evidente, una morală, cealaltă medicală, ambele pedepsite de legi în adormire, au rezonat vibrant, determinând mai multe zeci de intervenţii pe Forum-ul cotidianului sucevean. Nu le putem reproduce pe toate, fie din pricina rigorilor de spaţiu, fie datorită vehemenţei tonului, ce ar fi necesitat o susţinere certificată de semnături în clar. Aleg aproape la întâmplare, fiindcă tonalitatea generală este aceeaşi: preţuire pentru persoana şi opera dispărutului, revoltă (nu-i un termen prea exagerat) faţă de ne-sancţionarea vinovăţiilor.
ALEX: „O moarte peste care se trece revoltător de uşor (...) Chiar aşa de incomod să fi fost Cezar Ivănescu, încât să nu se mai dorească aflarea adevărului?” EU: „De fapt, nu cred că suntem singuri când murim, ci suntem singuri în faţa vieţii. Cazul Cezar Ivănescu arată încă odată, dacă mai era nevoie, că suntem prea mici în faţa măreţiei nepăsării celor care ar trebui să le pese.” CITITOR: „Cezar Ivănescu a fost o personalitate de excepţie a culturii române. Cum e posibil să nu se facă nici o investigaţie în legătură cu moartea lui? E o chestiune de bun simţ, ca să nu zic datorie morală, ca măcar cei ce i-au fost în preajmă, colaboratori, colegi, amici, rude ş.a.m.d. să se implice”. (Fiindcă a venit vorba despre amici, amintesc o zicere a lui Sadoveanu: „Unii prieteni sunt umbre, nu apar decât când e soare”.) GABI se referă la acuzaţia de colaboraţionism: „Nu e corect ca imaginea poetului să fie maculată atât timp cât nu se aduc probe. S-a spus, în presă, că a colaborat cu Securitatea (n.n.: poate mai corectă ar fi formularea „a spus Dinescu” decât „s-a spus în presă”) Care sunt dovezile ce stau la baza acestor informaţii? Ştiu că CNSAS nu a dat nici o confirmare. Atunci?” LUCA: „Când Eugen Uricariu a primit verdict de colaborare din partea CNSAS, N. Manolescu l-a apărat şi a continuat să-l apere chiar şi după ce acesta a pierdut procesul prin care contesta respectiva decizie (...) Nu la fel s-a întâmplat cu Cezar Ivănescu, în cazul căruia n-a existat nici un document incriminator”.
ANCA: „Cei din Iaşi l-au vândut de mult pe Cezar Ivănescu, l-au ucis, iar acum (...) aud că se pozează prin cimitir lângă crucea maestrului, că mormântul lui Ivănescu a devenit destinaţie turistică”. ANGEL: „Personalitate deplină a culturii române, anticomunist convins şi scriitor total anti-sistem, Cezar Ivănescu a murit martirizat în propria sa Ţară.” IOANA: „...a suferit cum numai un suflet mare o poate face. După o viaţă întreagă trăită în onestitate, sărăcie şi martiraj, a fost nevoit, la vârsta senectuţii, să înfrunte un atac mediatic unic în România post-decembristă”. FLORY (bănuiesc, din Israel) dezvăluie fragmente dintr-o scrisoare primită de la Cezar în chiar luna morţii poetului: „Ştiu că anul acesta e decisiv şi dacă Dumnezeu va vrea să fie şi ultimul din viaţa mea (...) trebuie să trăiesc mai aproape de duhul, vocea şi voia Domnului şi să-i întorc darurile prin ascultare. Voi face numai ceea ce Domnul îmi va şopti să fac.”
A fost chemat în ceruri. Odihnească în pace. Printre noi, Cezar rămâne prin operă. Călinescu spunea: „biruieşte în cele din urmă cel care are tăria de a se lăsa învins în viaţa de toate zilele.”
(10 iul 2008, 22:46:21
"Sufletul uman nemuritor intrece cu mult o mie de sori. Lumina lui face cat o mie de miliarde de sori. De aceea, nu exista pacat mai mare in Univers decat sa batjocoresti Sufletul unui om."
Cat de adevarat!