Mircea Radu IACOBAN

Hazoasă legea Funar&Ghişe: radioul şi televiziunea vor fi obligate să furnizeze onor naţiei doar ştiri „echilibrate”: jumătate pozitive, jumătate negative! Numai că, vorba lui Archilochus, „Inima fiecăruia se bucură de altceva”.

Cum s-ar cuveni oare să categorisim vestea că Gigi Becali va candida la preşedinţia României, pozitivă sau negativă? Nici-nici; aş zice doar că-i o ştire penibilă şi atât. Desigur, pozitivă pentru partidul Noua Generaţie (vă amintiţi? Becali l-a cumpărat pur şi simplu, la bucată!) şi profund negativă pentru restul românilor, conştienţi că, oricâte tumbe ar face democraţia mioritică, rămâne imposibil să fie lăsată ţara, mă-nţelegi, chiar pe mâna oricui... (aşezaţi Dvs. termenul cel mai potrivit).

Pe undeva, demersul lui Funar, cu grăbire şi-n unanimitate (!!) asumat de Senat, îşi poate găsi ceva susţinere într-o ştire (negativă, zic eu) apărută în presa ieşeană: nu mai sunt locuri la Socola! Venerabilul aşezământ „Nu mai face faţă numărului mare de pacienţi care au nevoie de spitalizare (...) În primele trei zile ale fiecărei săptămâni, saloanele din sectorul ’fără clanţă’ devin neîncăpătoare (...) Medicii de aici declară că, într-o singură zi, sunt şi câte 100 de internări.”

N-aş crede, totuşi, că Jurnalul Pro-tv de la ora 17  zăpăceşte de cap lumea într-un asemenea hal, determinând recordul absolut de internări la spitalul de nebuni. Mai degrabă lipsurile, nevoile şi dezamăgirile de care-i răspunzător nivelul de trai, birocraţia şi hoţomănia generalizată. La urma urmei, presa lucrează cu materialul clientului şi ce te faci dacă, într-o bună zi, n-ai destule ştiri „negative”? Tai din cele „pozitive”, ca să nu alterezi echilibrul funariot? Ca să nu mai vorbim despre faptul că poteca de la pozitiv la negativ şi invers este, ades, mai subţirică decât firul de păr. Dacă, la Europenele de fotbal, Mutu transforma lovitura de la 11 metri, Piţurcă devenea strateg emerit, echipa României era primită în triumf la Otopeni şi decorată la Cotroceni, iar în locul comentariilor acre am fi avut parte de ode la Nicoliţă & comp. semnate de aceiaşi autori. N-a fost să fie; cât a lipsit?

De curând, computerul meu m-a blagoslovit cu cea mai pozitivă veste cu putinţă: textele de pe Google pot fi traduse automat din engleză în română. Pentru generaţia mea, îndopată cu franceză şi rusă, ştirea-i mană cerească: nu va mai trebui să buchisesc frazele cu dicţionarul şi nici să sun un prieten când nu-s sigur că acelaşi spin înseamnă ori „toarce lână”, ori „tur cu maşina”. Plin de speranţe, am dat, de probă, comanda „tradu acest text” unei pagini de informaţii a Agenţiei NSNBC- ştiri mondiale şi mi-a sărit în ochi titlul „Copii născuţi de război de rapiţă”. Măi, să fie! Ce să aibă naşterea cu rapiţa? Într-un târziu, după epuizarea tuturor ipotezelor şi după telefonul dat englezoaicei de serviciu, am înţeles c-ar fi vorba despre copii născuţi în urma unor violuri, pe timpul războiului din fosta Jugoslavie. În engleză, pentru viol se utilizează termenul rape. Maşinăria de tradus a aplicat o terminaţie românească, astfel ajungându-se la... rapiţă! Dar iată cum arată, tradus automat, un text despre Voltaire: „Când Voltaire s-a născut nu a existat cu adevărat, dar o biserica, care, desigur, a fost ignorant, tyrannical şi barbarous la extrem. De crezuri religioase, în timp ce stricte şi barbarous, nu interfereze cu personal de conduită de oricare dintre domnitori. Nu a fost glitter şi arată şi extravagance la exterior; sărăciei, a degradării şi sub ignoranţa. El a fost un copil puny, pe care Nimeni nu ar fi crezut în direct...” ş.a.m.d. Decât aşa veşti bune, mai bine lipsă!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pozitiv/negativ.

Comentarii