Sabin Bălaşa a demisionat din cele lumeşti, ducând cu sine un secret, care pe mine m-a frământat mult timp. Cu puţini ani în urmă, artistul a primit o comandă de la universitatea „Cuza” din Iaşi, pentru a picta în stilul său unic nişte pereţi de interior. Onorariul care i s-a propus a fost înspăimântător de mare – circa 200.000 de euro – reprezentând contravaloarea unui cămin studenţesc, mai exact. S-a stârnit o rumoare de s-o tai cu barda, însă bosul instituţiei s-a priceput să facă suma aprobată, dând a înţelege că vremurile când artiştii crăpau de foame au trecut în nefiinţă.
Iar maestrul Bălaşa a încasat cecul. Apoi, doar în câteva zile, împreună cu feciorii, a isprăvit opera, care în opinia mea de ageamiu aduce cu visele erotice ale unui zoofil. Dar asta e altă vorbă.
Nu suntem unşi cu toate alifiile; dar cu parte din ele da, inclusiv cu aia care ne împiedică să înghiţim toate braşoavele. Aşa încât nu putem să credem că Bălaşa, pentru arta sa îndoielnică, a numărat în palmă chiar 200.000 de euro. Probabil că cineva i-a propus un târg gen „meştere, semnează matale pentru 200.000, şi ţine numa’ un sfert, restul fiind al meu, că oameni suntem cu toţii şi avem familii grele; dacă vrei, bine; dacă nu, găsim alt muşteriu, că artişti sunt ciotcă”.
Partea cea mai tristă e că le-am prezentat bănuiala mea unor ziarişti de investigaţie, îndemându-i să stabilească dacă e laie, ori bălaie. Am insistat, când Bălaşa era pe moarte, predispus la mărturisiri, deci. Dar toţi au oftat cu plictiseală, eliberând aerul din stomacurile lor balonate. Ce rost are să te strici cu nea europarlamentaru’ şi să asuzi în anchete, când poţi să şezi cumincior cu buca pe scaun şi să scrii despre ce mai debitează Becali, salivând după leafa ce îţi vine la dată fixă, ca un câine credincios?
Apropo, dacă vreodată se vor face măsurători exacte, cred că vom ieşi naţia cu cel mai mare număr de hemoroizi pe cap de jurnalist.
(25 iun 2008, 11:31:41
Numai bine