România deţine cel mai scump exemplar de ziar din lume: „Zimbrulu şi vulturulu”, tipărit la Iaşi în 1858. Poate fi admirat la Expoziţia Mondială Filatelică, deschisă ieri la Bucureşti. Valoarea i-o dau cele 8 timbre „Cap de bour” cu care a fost francat şi care-i ridică preţul până la aproape un milion de euro!
Documentându-mă pentru cartea „Oastea oştilor”, am cercetat colecţiile gazetelor ieşene de la mijlocul secolului XIX; răsfoiesc acum vechile fişe, cu gândul la „Zimbrulu şi vulturulu”, scos din uitare de nişte... timbre.
Aflăm, din periodicele scrise cu imposibilul alfabet de tranziţie, cum trăiau străbunii noştri, care – oroare! – îşi duceau zilele fără telefon, internet, radio, televizor, automobil, tomograf, asfalt, gaz metan, detergenţi, antibiotice, tren, avion ş.a.m.d. Pentru voiajuri, aveau la dispoziţie diligenţa: „Iaşi-Vaslui-Bârlad serviciu zilnic şi retur cu trăsuri învălite, pe arcuri. 20 de bani km. la clasa I, 15 bani la clasa a II-a,” Călătoriile externe se puteau face „fie cu pacboul vapor Albrecht, fie cu frate-său, Szecënyi, fiecare având maşine sistem american... Se pleacă din Galaţi vinerea, ajungându-se la Viena în mai puţin de 160 de ore.” Ziarele anunţă că, în sfârşit, s-a descoperit leacul beţiei: „Într-o jumătate de litră rachiu să se puie două dramuri lemn de kuasia (? – n.n.) şi jumătate dram acrime de pucioasă (acidum sulphuricum concentratum) care, tulburându-se bine, să se dea beţivului câte 4-6 linguri la masă. Doftorul Haurovici zice că asăminea efect produce şi fiertura de cimbrişor...” Evenimente interne: „Spătarului Panopulo i s-a răpit fiica, focoasa Ralu, de către cornetul Varlaam, ajutat de locotenenţii Fotino şi Popovici. Gura târgului spune că, de fapt, Ralu l-a furat pe bietul cornet...” Externe: „Un individ înarmat cu ditamai cuţitul de bucătărie l-a rănit pe maiestatea sa (împăratul Austro-Ungariei, n.n.) în partea cerbiciei (in der Gegend des Hinterhauptes). Ucigaşul a fost prins...” Din Iaşi au plecat armatele ruseşti, locul lor fiind luat imediat de trupele austriece („ele au a vă scuti de necazurile rezbelului”), aşa că „În Capitală nu se mai celebrează, la Mitropolie, ziua Împăratului Autocrator rossienesc; slujba se mută la biserica catolică, fiind închinată Majestăţii sale Franz Josef.”
Oştile austriece au fost întâmpinate, în Păcurari, de D. Cracte, mădular al ocârmuirii, care a rostit discursul de întâmpinare... de la venirea ruşilor. La ce bun să-l mai schimbe? Noutăţi: „La spiţeria împosesită de D. Oros au sosit acum de la Paris de cea mai bună calitate: Rob de Lafector, pudră de roje, sirop de Lamoro pentru tusă, hapurile Valet, feliurite pastile pentru tusă, elicsir şi pravuri de dinţi. Asăminea, se află în vânzare gazo-gen pentru lampe şi sineală foarte bună.” Panamalele vremii: cei ce şi-au cumpărat ranguri boiereşti de la oştile ruse au rămas cu buza umflată: „li s-au făcut înălţările în rang deşi se ştia că schimbarea oştilor va aduce nerecunoaşterea înălţărilor. Păcăliţii, care au trebuit să ungă cum se cuvine rotiţele administraţiei...” Dagherotipistul J.G. Weniger, din Praga, anunţă că „izbuteşte portrete fotografice pe metal după metod nou şi fără lucoarea soarelui; doritorii îl pot apela la Hotelul Missir, camerile 35, 36.” Anunţuri: „Circul Beranek s-a instalat în dosul bisericii Banu. Programe schimbătoare. Începutul la oarele 7 seara.” Şi o precizare care, azi, sună de-a dreptul bizar. Se referă la alegerile pentru Eforia Capitalei: „Cârmurirea nu doreşte a înrâuri direct ori indirect alegerile municipalităţii.” Ca să vezi adevărata democraţie - la Iaşi, în 1858!