Ziariştii sportivi sunt oameni care ştiu să se învârtă. Îmi povestea unul dintre ei, cu o deosebită satisfacţie în glas, cum a mers odată să ia un interviu unui mogul moldovean, proprietar de echipă futbolistică. Interviul s-a desfăşurat în hotelul magnatului, iar acesta, înainte ca reportofonul să-nceapă să-şi plimbe banda, l-a întrebat pe jurnalist dacă şi-a parcat cumva maşina jos, la intrare.
-Da, a răspuns el. E o Skoda albă, cu număr de Bucureşti.
-Păi, daţi-mi puţin cheile, că trebuie băieţii mei să tragă şi să descarce acolo un TIR plin cu marfă. Daţi-mi cheile, să vă mute ei maşina, olecuţă mai încolo, să aibă TIR-ul loc să-şi mişte târtiţa, în timp ce noi tăifăsuim.
Reprezentantul presei libere din România i-a dat mogulului cheile, după care interviul s-a desfăşurat cursiv, cu întrebări când amabile, când incomode; cu una şi cu alta.
La întoarcerea spre casă, ziaristul a condus atent, uşor nedumerit de faptul că, pe computerul de bord al Skodiţei sale, i se afişa un consum mediu de benzină mai mare decât de obicei. Ce s-o fi întâmplat cu maşina mea?, s-a întrebat el, cu un început de alarmă. O s-o duc mâine în service. Uf, altă belea pe capul meu!
Acasă, în parcare, gazetarul sportiv a constatat şi explicaţia consumului mărit de carburanţi. La întoarcere, maşina îi fusese mai grea cu mai bine de o sută de kilograme, din cauza portbagajului plin ochi cu de-ale gurii plus o blană pentru soţie. Îi fusese umplut de oamenii miliardarului, cu juma’ de porc, brânzeturi şi sticle cu băuturi care pendulau între coniacul franţuzesc şi vinul moldovenesc. Îi fusese umplut de oamenii miliardarului, care a folosit pentru această operaţiune trucul ingenios cu schimbarea locului de parcare al maşinii.
Seara, pe când o sticlă de whisky turna gaz pe focul gâtului, ziaristul sportiv a prelucrat interviul, scoţând toate dezacordurile şi celelalte greşeli din exprimarea miliardarului, care se arătase mai familiarizat cu limbajul portbagajului, decât cu cel verbal.
Apropo, cum l-o fi chemând pe înţeleptul ăla care spunea că un stomac e mult mai greu de întreţinut decât o conştiinţă?