Având în vedere că se tot îndesesc mămicile cu vârste cât genunchiul broaştei, de 12-13-14 ani, şi mai luând în considerare şi vorba aia bătrânească despre aşchia care nu sare departe de trunchi, rezultă că, în curând, în modul cel mai logic, populaţia ţării noastre se va mândri cu primele bunicuţe puţin sărite peste două decenii de viaţă. Vom vedea astfel nişte tinere, superbe sau mai puţin, numărând 24-25 de ani, cu câte un micuţ gângurind frenetic în landou, iar noi, bărbaţi cu mult pişicherism în purtare, vom constata cu voce tare:
-Frumos mititelul, dar nu-i de mirare, la o aşa mamă arătoasă!
-Pardon, domnule, măsuraţi-vă cuvintele! Nu sunt mama lui, ci bunica!
Ori, mai dihai:
-Mă acesta, doar faptul că sunt străbunică mă împiedică să-ţi zic vreo două ca la mine-n cartier!
Populaţia noastră întinereşte, aşadar. Vom avea cele mai tinere bunici, străbunici şi răs-străbunici din lume. Va fi o reală plăcere, pentru orice tânăr cu bună creştere, să le ajute să treacă strada sau să-şi care sacoşele pe care le-au umplut în piaţă, ca să nu-şi boţească minijupa. Deşi, va avea cine să le sprijine bătrâneţile. Nepoţeii, grijulii şi plini de dragoste recunoscătoare, îşi vor aştepta bunicuţele în miez de noapte, când ele vor ieşi, eventual împreună cu mămicuţele, cam pe şapte cărări, din discoteci şi din pub-uri.
-Măi Dănuţ, dar de ce nu ţi-a venit mama ori bunica la şedinţă?
-Au avut treabă până peste cap, doamna învăţătoare, că au fost în schimbul trei la discotecă.
Desigur, putem avea şi o altă curiozitate legitimă: cea privitoare la poveştile pe care fragedele bunici de 25 de ani le vor spune nepoţeilor, fiindcă bunicuţe fără poveşti incluse, mai rar. Una dintre aceste poveşti ar putea începe cam aşa:
-Ehei, dragii bunicii, când am făcut eu pentru prima oară trotuarul...