În dese rânduri m-a întristat atitudinea linguşitoare a scriitorilor, de ieri şi de azi, faţă de personagiile aflate vremelnic la putere. Foarte departe de toate aceste compromisuri, care aparţin de negoţul cel mai inestetic, se situează poziţia exprimată de vestitul scriitor sârbo-francez Danilo Kiš, în anul 1984, la „Congresul internaţional al scriitorilor” desfăşurat la Atena, pe tema, atunci le fel de actuală ca acum, „Scriitorul şi puterea”.
În luarea sa de cuvânt, Danilo Kiš a punctat câteva coordonate esenţiale ale codului moral, după care trebuie să se conducă scriitorul, atunci când ţine sau nu ţine pixul în mână: „Îndoieşte-te de ideologiile şi prinţii la putere (...) Ţine-te la distanţă de prinţi (...) Premiile pe care ţi le oferă prinţii, acceptă-le cu indiferenţă, dar să nu faci nimic pentru a le merita (...) Să nu fii servil, fiindcă prinţii te vor confunda cu portarul (...) Crede în faptul că un sonet de-al tău e mai preţios decât discursurile politicienilor şi prinţilor (...) Nu te plasa alături de putere şi de prinţi, pentru că tu eşti deasupra lor (...) Nu te lăsa convins că eşti un nimeni neînsemnat: ai văzut deja că mai-marii lumii se tem de poeţi (...) Să nu scrii osanale, căci te vei căi (...) Să nu scrii discursuri funerare pentru eminenţele neamului, căci te vei căi (...) Când petrecerea e generală, nu sunt motive să iei parte şi tu (...)”
Înclinăm a crede că salubritatea societăţii româneşti ar avea doar de câştigat, dacă scriitorii noştri ar respecta, măcar în parte, acest credo valabil pentru slujitorul universal al slovei scrise. Din păcate, în ţara noastră, scriitorul îşi oferă cu dezinvoltură serviciile nu doar „prinţilor la putere”, ci şi nenumăraţilor prinţi de categoria a doua, a treia sau chiar a patra.
Dar la noi sluigărnicia a mers şi mai departe: pentru a exemplifica, ajunge să pomenim doar că un ministru actual, Varujan Vosganian, este vicepreşedintele în exerciţiu al Uniunii Scriitorilor... Vicepreşedinte ales, nu impus.
Sunt convins că Nicu Ceauşescu scria şi el versuri, căci era fire simţitoare. Dar lui tati al său nu i-a trecut vreodată prin cap să-l vâre în prezidiul Uniunii Scriitorilor.
(30 mai 2008, 11:37:13