Cătălin MIHULEAC

E perfect naiv şi complet inutil să încerci să te lupţi cu prezenţa căruţelor pe şoselele patriei, chiar dacă numele tău sună la fel de bombastic precum Codul Rutier. Nici poliţistul care să se ia de viaţa vreunui asemenea vehicul inoportun nu s-a născut încă, pentru că legătura oamenilor legii cu satul românesc şi cu simbolurile sale rămân indisolubile.

Astfel încât, e timpul să ne resemnăm: hăţurile vor plescăi de-a pururi în văzduhul nostru, iar oraşele cu căruţe care circulă bară la bară vor fi cât neamul românesc.

Ceea ce nu pricep este de ce marii şalăi ai locomoţiei n-au găsit destul de apetisant acest domeniu, pentru a se vârî adânc în el. De ce coloşi precum „Ford”, „Renault” sau „Toyota” nu se străduiesc pentru a ne prezenta noi modele de căruţe cu centuri de siguranţă, opt airbaguri – două frontale, şase laterale -, servodirecţie, închidere centralizată şi computator de bord? N-au găsit suficient de tentantă această piaţă, ca să se implice în ea? Păi, pardon, dar asta am putea s-o luăm drept insultă naţională.

În acelaşi timp, cu tot respectul, dar firesc ar cam fi ca şi piloţii căruţelor să obţină un permis de circulaţie în urma unui examen sever. Să meargă şi ei cu căruţa pentru omologare la Registrul Auto, să vadă şi dânşii cum e când te umileşte orice pârlit de funcţionar. Să plătească şi căruţaşii rovineta, pentru a căpăta dreptul să circule în afara localităţii, într-un cuvânt să se alinieze traficului, la fel ca noi toţi.

Să primească şi ei puncte de penalizare pentru parcare interzisă ori pentru că vorbesc la telefon în timp ce dau din hăţuri. Să li se suspende permisul, când se pupă cu vreo blondină, în vreme ce rulează în atelajul decapotabil cu ameţitoarea viteză de 20 de kilometri la oră.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Despre căruţe.

Comentarii