Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Sâmbătă, Suceava a găzduit două evenimente muzeale „la concurenţă”: Muzeul judeţean invita vizitatorii să admire coroana Reginei Maria şi peste drum, la „Club 60”, cam aceleiaşi perioade îi era consacrată colecţia de documente Filimon Taniac, vernisată în prezenţa câtorva iubitori de fapt istoric inedit şi spectaculos. Categorie în care se încadrează, fără doar şi poate, aducerea în prim-planul interesului cercetătorilor şi al publicului larg a unui personaj până acum ignorat – Taniac – de remarcabil interes cultural şi literar, cu prodigioasă activitate în a doua jumătate a sec. XIX şi prima jumătate a veacului XX.
Călinescu, atât de bun cunoscător al perioadei, nu-i menţionează nicăieri numele (cel puţin după ştiinţa noastră), poate pentru motivul că lucrările ce l-ar îndritui pe condeierul bucovinean la un locşor în istoria literaturii române au rămas în manuscris, ori au fost redactate, parte din ele, într-o altă limbă (germana).
Documentele expuse în premieră la Suceava revelează un autor de proză, poezie, culegeri de folclor, critică, traduceri (din Goethe!), teatru – probabil, cel dintâi dramaturg al Ţării de Sus – şi un luptător activ pentru drepturile românilor bucovineni aflaţi sub stăpânire kesaro-crăiască. Acuzat de spionaj şi crimă de înaltă trădare faţă de armata austriacă (1918), judecat de Curţile marţiale din Braşov, Cluj şi Lemberg, Taniac a scăpat cu greu de pedeapsa cu moartea prin spânzurătoare, după un lung periplu prin cruntele închisori austro-ungare. Nu statura de militant politic – ce ar merita, desigur, luată în atenţie de istoricii perioadei – interesează însă acum şi aici, ci ivirea, dintr-un adevărat nicăieri, a unui scriitor pe care istoria literară l-a ignorat pur şi simplu.
Şi necunoscut ar fi rămas pe mai departe, dacă destinul său postum nu s-ar fi intersectat mai întâi cu o anume întâmplare şi, apoi, cu instinctul de adevărat copoi într-ale istoriei ce l-a caracterizat pe ţăranul auto-didact Toader Hrib de la Arbore. Iată că, plecat în alte lumi de atâta vreme, moş Toader ne mai prilejuieşte surprize culturale! Dac-aş crede în spiritism şi aş mai lua şi-n considerare faptul că, pe Internet, instituţia muzeală Hrib continuă să funcţioneze, deşi-i închisă şi abandonată de cine ştie când (o menţionează până şi site-ul Poliţiei din Rădăuţi!), aş afla în acest „azi o vedem şi nu e” un temei pentru acceptarea para-existenţelor misterioase dincolo de hotarele lumii noastre concrete şi exacte! Moş Toader moştenise nemăsuratul respect pentru „a fost odată”, ca şi pentru carte ori manuscris, de la taică-su, care, deşi analfabet, adunase o bibliotecă de peste 200 de volume, cu gândul la instrucţia copiilor. Aşchia nu sare departe de trunchi! Toader a aflat că, la Rădăuţi, ar fi refugiată o rusoaică albă, care, nu se ştie de ce, cum şi de unde, face focul în soba de la bucătărie cu hârţoage vechi. A vizitat-o. Coşul de lângă plită era plin-ochi cu dosare îngălbenite. Deschizând coperta primului, a dat peste un soi de curriculum (ori, dacă vreţi, mapă profesională) a funcţionarului Filimon Taniac, născut la Kornuluncze (Cornu Luncii, desigur) în 1869. Între aceleaşi coperţi, câteva povestiri: „Fiica lui Decebal”, „Din vremea lui Ştefan cel Mare”, „Petru Cercel domn şi poet în scaunul Munteniei”, „Capul lui Radu”... Instinctul l-a făcut pe Toader Hrib să le cumpere imediat şi să le ducă la „Muzău”.
Când, în 1970, pregăteam pentru tipar „Cronica de la Arbore”, trecând în revistă inclusiv tot ce era înscris tezaurizat şi ne-expus la „Muzău”, n-am dat peste acest adevărat „Fond Taniac”. Poate încă Toader nu achiziţionase documentele, poate nu adunase suficiente informaţii despre Filimon Taniac. Avea să i le furnizeze abia în 1987 Mircea Pahomi (m. 2002), un cercetător specializat mai mult în istoria Bisericii Ortodoxe din nordul Bucovinei. Cea de a treia întâmplare fericită a făcut ca hârtiile lui Taniac, păstrate de Toader Hrib, să le re-descopere un tânăr împătimit de istorie, pe numele lui Marius Mirăuţă, care s-a străduit să le ordoneze şi să le expună, atrăgând astfel atenţia asupra unui nume pe nedrept ignorat - Filimon Taniac. La scrierile căruia ne vom referi în tableta viitoare.
