Există printre noi nişte oameni care-au devenit bunuri de larg consum. Pentru popularitatea lor nu se mai găseşte lesă în comerţul de specialitate. Pe astfel de inşi celebri semenii lor îi admiră atât de mult, încât i-ar vrea mereu alături. I-ar vrea în casă, la masă, la îndemâna lor. Ar dori să-i mângâie, să-i sărute pe lobul urechii, să le guste prezenţa şi să le soarbă învăţăturile.
E uşor de spus că i-ar dori alături, dar greu de transpus în practică, fiindcă astfel de vedete nu-s multiplicate în sute de mii de exemplare, nici nu posedă darul de a fi prezente simultan în mai multe locuri. Andreea Marin de pildă e doar una, Băsescu e doar unul deşi-i mare la procent, Patapievici e şi el unicat, şi tot unicat e Mihaela Rădulescu. Aceasta fiind realitatea tristă, cum poţi totuşi să te bucuri de prezenţa lor, cum îi poţi avea alături de tine?
Eu cred că cea mai fericită soluţie ar fi ca toate aceste personalităţi de larg consum să fie puse în vânzare, în variantă gonflabilă. Să mergi la magazin şi să ceri, ca orice client corect:
-Duduie, aş dori un Băsescu gonflabil, varianta cu şuviţă de păr transversală, vă rog frumos. Da, mersi! Unul mai roşu nu aveţi?
Sau, de ce nu:
-Domnişoară, daţi-mi o Andreea Marin gonflabilă, dar să fie cu accent moldovenesc, dacă se poate.
Persoanele flămânde de cultură pot merge până acolo încât să-şi ia, cu banul jos ori în rate numai cu buletinul, doi Patapievici gonflabili, ori chiar trei Patapievici gonflabili şi-un Pleşu gonflabil. Îl iei pe Pleşu, sufli în el până ce-l aduci la mărimea naturală, îi sorbi înţelepciunile, apoi îl dezumfli la loc şi-l pui în dulap. Dar şi firmele producătoare pot veni cu oferte promoţionale de genul: plăteşti două Mihaele Rădulescu gonflabile şi pe-a treia o primeşti gratis.
Bineînţeles că, atunci cînd vânzătoarea n-are mărunţiş în casă şi nu poate să-ţi ofere restul corect după ce cumperi un Băsescu gonflabil, ea îţi poate da în completare un Videanu gonflabil şi cinci de Boc gonflabili.
(19 mai 2008, 18:03:56