Ca în fiecare mijloc de lună, câteva comentarii pe marginea mesajelor primite prin internet. Împărtăşesc întru totul opinia domnului (sau doamnei) ce semnează „un suflet” şi se arată de-a dreptul revoltat(ă) de nepăsarea cu care a fost tratat decesul unuia dintre cei mai importanţi poeţi români, Cezar Ivănescu: „S-a sesizat Colegiul medicilor? S-a auto-sesizat Parchetul?” Într-adevăr, nefirească linişte, deşi este vorba despre viaţa unui om, curmată, zice-se, din nepăsare şi neglijenţă. Doar câteva publicaţii („Contemporanul”, „Ziarul”) emit opinii mai tranşante, vorbind despre culpa (penală) a medicilor de la Bacău şi cerând intervenţia imediată a organelor în drept. Citez din „Ziarul”: „Doctorul Palade va trebui să răspundă pentru „ciudăţeniile” cazului pacientului Ivănescu, dar pentru asta ar trebui deschisă o anchetă – nu doar medicală, ci şi penală. Când a ajuns la Bucureşti, Ivănescu era inconştient, semnele vitale (ritmul cardiac şi respirator) erau foarte slabe şi de la început medicii Urgenţei au afirmat că şansele sunt minime. Fişa medicală a lui Cezar Ivănescu a sosit la Bucureşti fără buletinul de analize – un lucru extrem de grav, după cum a declarat medicul de la Urgenţe (...) Abia în seara în care Cezar Ivănescu s-a stins au ieşit rezultatele analizelor – dezastruoase – de la spitalul din Bacău. Doctorul Palade l-a operat aşa dar fără să cunoască, de fapt, fără să se intereseze de starea lui organică (...) surse medicale ne-au informat că, în starea în care era Ivănescu, chiar şi o anestezie locală ar fi fost riscantă.” „Flory” scrie din Israel: „La noi, şi pentru o anestezie la măsea se controlează inima (...) Eu am sunat la spitalul de urgenţe (la Bacău, n.n.) şi am vorbit cu medicul de gardă, care mi-a spus că Cezar are embolie pulmonară, este la terapie intensivă, cu tratament anticoagulant (Heparină) Toată noaptea am ţinut legătura telefonică cu spitalul de urgenţă şi urmăream evoluţiile prin asistentul de gardă pe nume Zaharia (...) Am telefonat la Iaşi, voiam un cardiolog bun...Mi-e tare greu să scriu despre marele poet Cezar Ivănescu că a murit. Parcă nu-i adevărat, nu-i posibil. Şi totuşi, se întâmplă în România! Oameni buni, treziţi-vă la realitate!” Din nefericire, răspunderea acestei morţi se pare că apasă nu numai pe umerii medicilor, ci şi pe ai unui confrate scriitor.
Citez iarăşi din „Ziarul”: „Lovitura care l-a adus pe Cezar Ivănescu în starea în care se afla înainte de operaţia fatală i-au dat-o Dinescu şi complicii săi, prin fabricarea unui zvon infam ce arunca asupra poetului mizeria unei inventate colaborări cu Securitatea (...) Pentru tensiunea în care a trăit în ultimele luni, faptul că aproape nu se mai hrănea, trauma provocată de acea minciună grozavă, i-au afectat grav inima.” Nu-i nimeni preocupat de încălcarea flagrantă a legii 187? Pentru cauze mult mai mărunte, dar cu parşive implicaţii electorale, Parchetul sare ca ars!
Închei, semnalând posibila deschidere, la Suceava, a unei expoziţii de documente demne de tot interesul. Corespondentul nostru M.M., preocupat şi de redeschiderea Muzeului Toader Hrib de la Arbore, a izbutit să obţină sprijinul unui investitor privat ce-i va găzdui colecţia de manuscrise Filimon Taniac: traduceri din Eminescu în scriere gotică (1890), corespondenţa lui Taniac cu Iorga, documentele „Clubului Domnilor Bătrâni”, apoi actele Societăţii „Trezvia”, cu fotografii de la primul (şi singurul) congres anti-alcoolic ţinut la Cernăuţi, documente manuscrise emise de autorităţile austriece care guvernau Bucovina, redactate la Radautz, Solka, Cernowitz, printre care se găsesc invitaţii la sărbătorirea zilei împăratului Franz Josef I, anunţuri privind decesul împărătesei Elisabeta, texte de legi, diplome de studii, manuale şcolare utilizate la începutul veacului XX şi multe altele. Se anunţă un adevărat regal arhivistic. Mi-ar plăcea să nu-l ratez.