Mircea Radu IACOBAN

Conform sugestiei din titlul rubricii, am văzut, n-am crezut şi... m-am crucit! Joi seara, un post Tv ne-a arătat clar, limpede şi convingător cum se distrug ceas de ceas pădurile României: la Bilbor, echipa de televiziune a filmat în pace şi onor, ba chiar a şi intervievat „la locul de muncă” infractorii ce jefuiau tacticos, ziua mare, pădurea, tăind cu drujbele, cărând cu tractorul, fără fereală, fără teamă, fiindcă masacrarea codrului a intrat în obişnuitul cotidian. Şi nimeni „nu vede”, nimeni nu vrea să audă! Salariaţii din Bilbor ai Ministerului de interne se pregăteau să plece la târg cu maşina degeaba inscripţionată „Poliţia rurală” şi nu păreau nici surprinşi, nici interesaţi că sub nasul lor se doboară molizii ca-n vremea „Sovrom”-urilor. Atunci, căderea arborilor era acompaniată propagandistic de şlagăre tâmpe gen „bat cu securile / cântă pădurile” ; acum, o nefirească linişte adâncă însoţeşte şi protejează marele jaf naţional.

Numai în comuna Bilbor sunt înscrise la Primărie peste 100 de gatere (până şi popa şi-a instalat gater lângă biserică...) care, nu-i aşa, trebuiesc cotidian hrănite, că de asta plătesc gateriştii bir la stat. Socotiţi: dacă într-un singur sat de munte taie din greu o sută de gatere, câţi arbori s-or fi doborând zilnic, ilegal, în România anului 2008?  Şi în ce grad (şi hal!)  este astfel afectată viaţa fiecăruia, câtă vreme numărul maşinilor creşte în progresie geometrică, iar un singur hectar de pădure fixează anual între 6 şi 10 tone de dioxid de carbon,  eliberând 12 - 20 tone de oxigen!

Conform condiţiilor ce le are, România ar trebui să fie în proporţie de 45% împădurită. Iată că s-a ajuns la mai puţin de 26% (luându-se în calcul şi suprafeţele nou plantate, care vor fi pădure la vreme urmaşilor urmaşilor noştri...), mai puţin decât Bulgaria (34%), Slovacia (38%), Austria (47%). Suntem – atenţie!! – singura ţară din Europa în care suprafaţa împădurită a scăzut în loc să crească! Ca să nu mai vorbim despre faptul că se taie „ras”, chelindu-se munte după munte, inclusiv în rezervaţii! Din 2004 şi până astăzi, au fost defrişate numai în Parcul Naţional Piatra Craiului 250 ha! Nu degeaba în jur puiesc şi-nfloresc ditamai firmele de exploatare a lemnului: numai în Rucăr şi-n Dâmbovicioara funcţionează peste 80!

Hoţie, deci, la drumul mare! Românul fiind isteţ când e vorba de matrapazlâcuri, a inventat imediat căile prin care hoţomănia se ascunde sub paravanul legalităţii... închipuite. Cel mai simplu este să aduci zece transporturi cu aceeaşi factură. Mai complicată, dar şi mai sigură, este apelarea la „copilot”: alături de şoferul camionului cu buşteni sau cherestea se află întotdeauna un însoţitor a cărui sarcină este, în cazul unui control neaşteptat (a se face deosebirea de controalele... aşteptate) completează repede, cu pixul, data zilei pe factura din timp pregătită. Aşa se face că, în acte, lemnul extras figurează în cantităţi rezonabile, iar în realitate, peste crestele şi coastele munţilor bate slobod vântul deşertului mioritic. Fenomenul – şi aici vrem să ajungem – a explodat odată cu retrocedarea pădurilor. Teoretic, legislaţia ocroteşte şi pădurile retrocedate, numai că, practic, mulţi dintre noii proprietari s-au repezit să taie şi să vândă tot – evident, cu concursul în orb... interesat al Primăriilor, silvicultorilor, Poliţiei, Gărzii de mediu. Ca-n ţara lui Papură Vodă!

Şi dacă până acum a fost ce a fost, mă-ntreb ce va fi când vor intra pe rol marile retrocedări. Când bucureşteanul Vlad Oprean îşi va lua deplin în posesie cele 3000 de ha. moştenite la Cornul Luncii, Râşca şi Baia (inclusiv sediul ocolului Fălticeni!), când vor fi înapoiate 1000 de ha. gălăţeanului Zamfirescu şi 1360 bucureştenilor Teodosiu şi Slăvescu, când moştenitoarea boierului Popp va începe să taie cele 4600 ha. din pădurile sucevene, când regele Mihai şi prinţul Paul „de România” vor intra în posesia celor 30.000 de ha. moştenite de la marele om de onoare care a fost Carol al II-lea, când... când... dar lista e prea lungă şi munţii s-au împuţinat de tot.

Ultimii zece ani vor rămâne, în istoria noastră, ca perioada marelui jaf naţional, când codrul „frate cu românul” a fost masacrat cu sârg, nesimţire şi neruşinare. Oare chiar nu se poate face nimic? Barem să salvăm cât a mai rămas...

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Masacru!.

Comentarii