Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Mă atrag în mod deosebit recepţiile astea mai mititele numite cocteiluri, mondenităţi care oferă un „finis coronat opus” pentru anumite evenimente din viaţa publică. Apreciez la ele faptul că poţi respira acelaşi aer cu personalităţi altfel inaccesibile – premieri, consilieri prezidenţiali, cititoare TV de pe prompter – dar mai ales că se poate mânca şi bea pe de-a moaca.
Confund adesea cocteilurile cu nişte concursuri de „masticaţie viteză”, fiindcă în doar câteva minute de la fluierul de start, farfuriile de pe mese rămân tabula rasa. Scrâşnind din plombele dentare, în clinchetul de argint al clopoţeilor salivari, participanţii la cocteil rad, cât ai zice „peşte-cârnăcior-whisky”, mesele înconjurătoare. Consilieri municipali frumos rotunjiţi pescuiesc la undiţă fileuri de ştiucă în iazul platourilor; directori din ministere mestecă, distant şi ţeapăn, rafinamentul icrei negre; amante de parlamentari înghit şi imediat oftează, de dorul îndepărtării de la standardele acceptate de frumuseţe muierească.
Una din întrebările pe care mi le pun de-o viaţă este de ce personalităţile noastre nu învaţă să mănânce cu gura închisă. Dar poate c-ar fi păcat dac-ar învăţa aşa un lucru dificil, fiindcă la cocteiluri se pot audia pe viu plescăielile unor virtuozi de mare înzestrare. Plescăiala e ca o amprentă digitală, neexistând pe coaja zbârcită a Terrei două fiinţe umane care să plescăie identic. Bărbaţii preferă tonalităţile joase, reprezentantele sexului frumos atacă octavele; dar adevăraţii profesionişti ai halelii sunt aceia care pot susţine o conversaţie fără să se oprească din masticaţie.
Dacă ai ureche muzicală, poţi participa la cocteiluri şi în calitate de meloman, având ocazia să savurezi ba „un solo de cabanos”, ba „o romanţă de muşchi ţigănesc”, ba „un cvartet de brânzeturi franţuzeşti”.
( 9 apr 2008, 17:06:06