Pericolul gripei aviare nu osteneşte nicio clipită; mai mult, el îşi întinde crengile asupra noastră, pândindu-ne şi lovindu-ne în moalele capului, când ne aşteptăm mai puţin. Ţi se face teamă să deschizi televizorul, de frica veştilor pesimiste, fiindcă nici bine nu se stinge un focar de infecţie, că altul mai breaz îşi aprinde vâlvătăile. Dar gripa aviară nu mai e o molimă grobiană; am aflat că acum atacă subtil, în locuri neconvenţionale. Şi pentru că exemplul personal e întotdeauna mai convingător, o să vă spun ce am păţit eu, ca să vedeţi cât de imprevizibil este acest virus, căruia nimeni nu izbuteşte să-i jumulească măcar o pană din aripile-i umbroase.
Cum sunt de felul meu o fire cu înclinaţie poetică, obişnuiam până mai ieri să adopt, în vorbirea de zi cu zi, un limbaj metaforic, în care figurile de stil cu orientare avicolă ocupau, ca să mă folosesc de o sintagmă la modă, un important „segment de nişă”.
De exemplu, când îl auzeam pe-un politician gafând verbal, îl taxam pe dată, zicând că nesăbuitului „i-a zburat un porumbel din gură”. Despre câte o damă fiţoasă şi redusă la căminul cultural, numai bună ca umplutură pentru foile de sarma ale tabloidelor, spuneam că „are creier de bibilică”; şi cădeam la orice oră de acord că cinstea, în ziua de azi, e o „pasăre rară”, o „rara avis”, cum remarca odinoară şi prietenul nostru, latinul.
La câte un fotbalist celebru, vânător îndrăcit de fuste cu autograf, mă refeream ca la unul care „o face pe cocoşul”; despre Guşă aveam convingerea că, din punct de vedere politic, „a dat cioara din mână pe vrabia din par”; şi totodată eram gata să pariez că-ntr-o zi Băsescu va rămâne „singur cuc”, fiindcă îi tratează pe toţi ceilalţi ca pe nişte „guguştiuci”. Iar în ce-l priveşte pe Petre Roman, de pe buzele sale auzeam desprinzându-i-se mişcător „cântecul de lebădă”, pe care nu i-l mai ascultă nici măcar „pupezele” de la APACA.
În fine, fiindcă sunt conştient de importanţa ecranului de televizor în culturalizarea noastră, salutam cu entuziasm sincer ori de câte ori câte o vedetă cititoare de ştiri pe prompter „cădea cloşcă şi se aşeza pe cuibar”, punând astfel mâna la creşterea natalităţii naţionale, destul de faultată în ultimii ani.
Şi acum, să vedeţi ce tragedie am păţit, din cauza modului meu plastic dar inconştient de exprimare: toate figurile de stil de orientare avicolă, folosite de mine cu o intensitate iresponsabilă, sunt suspectate de gripă aviară. Exact aşa cum aţi auzit. Temutul virus, care se transmite prin intermedierea păsăretului, mi-a atins în mod periculos vocabularul, riscând să-mi îmbolnăvească toate cuvintele. De aceea, fiind un bun cetăţean, mă autodenunţ ca fiind contaminat şi mă pun la dispoziţia autorităţilor, rugând factorii de resort să-mi declare limbajul în carantină.
( 7 apr 2008, 13:56:24