Mi-ar plăcea să lucrez în Ministerul Finanţelor şi cred că m-aş face în scurt timp foarte util. Aş aduce, în mod sigur, un plus de creativitate acestei rezervaţii pragmatice, scoţând fiscalitatea română de sub semnul degradant al lipsei de inventivitate.
Pentru atragerea unor venituri suplimentare la buget, aş lucra, de pildă, la proiectul unui impozit de-un cert impact popular. Mă refer la T.A.A. (Taxa pe Amantă Adăugată), pe care ar urma s-o achite bărbaţii ţării noastre, în principal bărbaţii de lux – politicieni, biznismeni, sportsmeni şi alte vipuri. Concret, cei care deţin şi întrebuinţează una sau mai multe amante – în plus faţă de cea ştiută, înmatriculată semioficial – vor achita la bugetul ţării un impozit corespunzător. Bineînţeles, nivelul taxei pe amanta adăugată va fi diferenţiat în funcţie de capacitatea cilindrică a amantei, în funcţie de anul ei de fabricaţiei, dar şi în funcţie de culoare ori de cât de decapotabilă este. Se mai înţelege că modelele de amante oxigenate sau roşcate-metalizate vor fi considerate de lux şi, prin urmare, vor fi taxate suplimentar.
Cel care este deţinătorul unui parc de amante să plătească mai mult, cum e şi normal într-un stat cu o fiscalitate sănătoasă! Nu se poate ca evazionişti stricaţi precum Dan Chişu, Petrache Imre, Mutu, Vosganian sau Old Ţiriac să-şi piloteze tipesele pe asfaltul statului, iar statul să asiste tâmp la înlănţuirile lor, mulţumindu-se cu statutul uşor degradant de voyeur.
Desigur, ar mai fi în lucru şi varianta de plată a Taxei pe Nevasta Adăugată (TNA), pentru că e intolerabil ca unul ca Tăriceanu sau Cataramă, ajunşi la „n”-a consoartă, să se bucure de aceeaşi fiscalitate ca badea Gheorghe, care a îmbătrânit lângă ţaţa Aneta, deşi în sat mai avea şi alte tentaţii.
Se înţelege că şi femeile mai performante vor trebui să achite statului T.A.A., care în acest caz va deveni Taxa pe Amant Adăugat. Pentru că sunt un gentleman fiscal, nu voi propune ca personalităţi precum missurile Gyorffy, Păsărin sau Nicoleta Luciu să-şi plătească şi dările cuvenite pentru anii precedenţi, fiindcă asta ar însemna ca săracele să intre în imposibilitate de plată şi să le fie arborat steagul negru al falimentului.