E o gravă bortă în patriotism că tot mai mulţi români aleg Bulgaria pentru a-şi petrece concediile. Desigur, patriotismul poate fi privit din diverse unghiuri şi poţi fi până la un punct de acord cu regretatul scriitor I.D. Sârbu, care spunea că patria e locul unde-ţi plăteşti impozitele şi-ţi faci armata (n-avea sută la sută dreptate I.D. Sârbu, fiindcă tot patria ne oferă şi echipa de fotbal cu care ţinem, fiindcă altfel ce ne-am face pe la meciurile internaţionale).
Dar turiştii români în Bulgaria sunt şi nişte iresponsabili care-şi riscă viaţa. Pe-aici pe la noi, ne-am obişnuit cu un anumit tip de turism. Schimbându-l peste noapte cu unul mai confortabil, ne poate păli cu ghioaga vreun infarct, vreun atac cerebral ori vreo altă dambla neiertătoare.
Bunăoară, când intri într-o cameră de hotel din Bulgaria şi nu găseşti nici igrasia la locul ei firesc, nici gândacii jucând şah pe pereţi, nici şoriceii sforăind lângă frigider, nu-i aşa că poţi s-o mierleşti pe loc? Dacă nu-i măcar un robinet defect, dacă uşa nu-i sărită barem dintr-o balama sau dacă nu plouă bacovian în cameră, nu-i aşa că poţi lesne să-ţi pierzi autocontrolul şi să faci o criză fatală de isterie?
Sau dacă în locul sictirului metafizic - care-i portretizează pe cei mai mulţi dintre recepţionerii noştri, făcându-i să semene până la confuzie cu Pleşu şi Liiceanu -, te întâmpină o politeţe profesională exagerată, este că te poate faulta mortal apoplexia?
Bine e să rămânem noi cuminţi aici, cu turismul pe care ni l-a dat Dumnezeu, sau mai curând Diavolul. Başca, migraţia bulgară a turismului poate oferi un prost exemplu altor domenii, unde treaba de asemenea nu stă pe moale.
De pildă, zilele trecute, un prieten îmi spunea că nu-i prea convine calitatea învăţământului primar românesc şi de aceea intenţionează ca, din toamnă, să-şi înscrie copilul în clasa întâi la o şcoală din Bulgaria.