O doamnă parlamentăriţă de orientare liberală mi se tânguia pe-un glas de-mi rupea inima că se gândeşte cu teamă la viitorul ei politic, întrucât există semne că vremea i-a cam trecut, ea simţind în ceafă răsuflarea tineretului. Având doi copilaşi de întreţinut la facultăţi americăneşti, apăsată de grija a două vile care nu se dau terminate, blestematele, coana parlamentăreasă nici n-avea curaj să consulte o ghicitoare în cafea, de teamă să nu afle că n-o să mai prindă niciun mandat, la alegerile care vin cu paşi repezi.
Eu sunt un ins sensibilos la suferinţa femeilor din ţara noastră, mai ales că în aceste zile ele îşi serbează ziua internaţională. De aceea, am cumpănit câteva zile situaţia, şi-apoi i-am propus doamnei în prag de menopauza parlamentară să se repună pe cale chirurgicală în circuitul valorilor. Cu alte cuvinte, să-şi facă operaţie de „strâmtare de sex”. Având în vedere faptul că noaptea toate pisicile sunt negre, la un dialog politic cu unul dintre focoşii lideri liberali, va fi imposibil ca aceştia să sesiseze uzura doamnei, constatând satisfăcuţi că parametrii săi sunt întrucâtva confundabili cu ai unei tinere piţipoance la început de drum.
Doamna a primit ideea mea cu entuziasm. Ca s-o incit mai tare, i-am sugerat şi cum să-şi deconteze cheltuiala cu operaţia, că nu s-a născut încă parlamentarul care să suporte vreo cheltuială personală din buzunar propriu. I-am zis să nu fie fraieră, să privească lucrurile în noul context creat după integrarea continentală şi s-o deconteze la rubrica de „Cheltuieli cu integrarea europeană”. Dacă-i sugeram s-o treacă la „Reparaţii capitale aduse mijloacelor fixe”, sigur aş fi jignit-o şi m-aş fi trezit cu o poşetă în cap.