Vorbind despre hăurile din imaginaţia creatorilor de spoturi publicitare, nu poţi să nu observi că, în loc să-ţi trezească interesul pentru un produs, de fapt ei te îndepărtează, prin vulgaritate şi croială îndoielnică, de acel produs. Orice-ar zice cine-ar zice, nu-i suficient să arăţi lumii câţiva juni ciupind chitara de coardă şi prinzând halba de guler, pentru ca omul să dea buzna spre o anume marcă de bere.
Mă găseam, acum câteva zile, pe o terasă anticipată, deschisă îndrăzneţ de căldura acestor zile. Fiind sâmbătă, săgeţile forfotei zburau încolo şi încoace, în vreme ce berea şi micii se hârjoneau infantil, apărând şi dispărând. Pe la o vreme, la o masă, şi-au aşezat frumuseţea două tinere femei, însoţite de doi copilaşi înfofoliţi în cărucioare, care se dădeau mari fiindcă participau la îmbunătăţirea ratei natalităţii. Mămicile au comandat două halbe, gulerate ca doi curcani, şi s-au aşternut pe sporovăială.
Pe nepusă masă, unul dintre gânguritorii din cărucioare a constatat că e prea multă linişte în jur, aşa că s-a decis să exerseze un nou sortiment de ţipăt. Cred că n-avea nici un anişor, dar răcnetele sale păreau să izvorască din bojocii unui adult tabagic.
Răpită brutal din confortul bârfei, mămica micului scandalagiu i-a murmurat ceva la ureche, apoi i-a înmânat o prostioară colorată care făcea cling-cling. Zadarnic! Micuţul nu manifesta nicio intenţie de a capitula sonor, ignorând total prostioara colorată. Atunci, cumpănind bine situaţia, mama i-a smuls suzeta din gură, a scăldat-o în bere şi i-a plantat-o în boticul gălăgios. Ca prin minune, mititelul a tăcut împăcat, iar mama şi-a reluat suzeta micii sale bârfe.
Credeţi-mă că-n viaţa mea n-am văzut reclamă mai inspirată făcută berii!