Mircea Radu IACOBAN

Documentele din arhiva PMR date publicităţii continuă să surprindă, mai ales cele referitoare la relaţia dintre partid şi intelectualitate. Domeniu delicat: nu se putea utiliza toroipanul, trebuia apelat la nuanţe şi fineţuri psihologice. Două au fost şedinţele consacrate în exclusivitate de Secretariatul CC acestei chestiuni: în martie 1950 şi în mai 1962. Prima (condusă de un Dej strâns flancat de Ana Pauker, Vasile Luca, Iosif Chişinevschi) a dat cu parul, a doua (în care Dej era stăpân pe situaţie) încerca să dreagă busuiocul. Ca urmare a verificărilor, în 1950 au fost excluşi din partid taman scriitori ce s-au arătat total devotaţi cauzei: Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Eusebiu Camilar, Victor Tulbure, Lucia Demetrius, Mihu Dragomir, Al. Kiriţescu ş.a. Ana Pauker a arătat că asta nu-i cine ştie ce nenorocire, doar şi în Uniunea Sovietică sunt scriitori nemembri de partid – de pildă, Ilya Ehrenburg, aşa că... Ceea ce, într-un fel, era adevărat, câtă vreme, deşi exclus din partid, Mihai Beniuc a ajuns preşedintele Uniunii Scriitorilor, iar Ion Jalea, la fel de exclus, preşedinte la Uniunea Artiştilor Plastici, ambii funcţionând apoi o veşnicie în respectivele posturi. După 12 ani, Dej izbutise să schimbe substanţial garnitura de conducere a PMR, schimbase şi numele organului de conducere, din Secretariat, în Birou Politic şi a socotit că-i momentul să readucă în discuţie – evident, în altă lumină – situaţia intelectualilor excluşi. Conform tacticii obişnuite, Dej conducea şedinţa de aşa manieră încât propriile sale decizii să pară a fi emanaţie a întregului Birou, el doar sancţionând o hotărâre colectivă. Drept pentru care, întâi de toate, fiecare se străduia să intuiască la vreme intenţia primului secretar, urmând să-i cânte sârguincios în strună. Au greşit-o în cazul Zaharia Stancu. Dej l-ar fi vrut reprimit în partid, dar a-nceput, derutant, cu remarca „Stancu a avut nişte contacte cu organele burghezo- moşiereşti”. Atâta le-a trebuit căţelandrilor să se dezlănţuie! Ceuşescu: „Stancu a fost agent al Siguranţei. Noi avem şi ce a dat (citiţi: „turnat”) el.”

Bodnăraş: „A lucrat ca agent al Siguranţei”. Ceauşescu revine: „A fost efectiv agent de Siguranţă până după 23 august. Avem documente în acest sens.” Drăghici: „Figurează pe state (de plată, n.n.) ca agent.” Din nou, Ceauşescu: „Chiar de când era elev a început...” Aici s-ar impune o paranteză: cu ce ochi să-i privim pe colaboratorii Siguranţei? I-au dat în gât pe comunişti – deci, aplauze? Doar au acţionat în slujba partidelor istorice şi-n favoarea regalităţii, combătând ciuma roşie care... (a se vedea Raportul lui Tismăneanu). Îmi permit să opinez că turnătorul rămâne turnător, indiferent în slujba cui s-a aflat ori se află. Poate greşesc, dar aş mai zice că acelaşi oprobriu se cuvine să „onoreze”  şi turnătorii Siguranţei, şi cei ai Securităţii; fac parte din stirpea ce are înscrisă în gene respingătoarea vocaţie a delaţiunii... Revenind la şedinţa din 1962: primul care a dovedit fler şi nas de copoi, intuind intenţia lui Dej, a fost, cum era de aşteptat, Maurer: „Stancu a avut, totuşi, o orientare democratică, iar pe mine, nu m-a turnat.” Repede, s-au re-orientat ceilalţi. Drăghici: „Stancu este tipul intelectualului oportunist.”  Răutu: „Activitatea lui a fost pozitivă” – etc. etc. Până la urmă, s-a hotărât ca anumite personalităţi marcante (inclusiv Stancu) să fie primite direct de Biroul Politic. Încălcarea Statutului se făcea cu argumentul... Ehrenburg, adică, „aşa-i şi-n Uniunea Sovietică” – cosmonautul Titov a fost primit în partid de Prezidiul CC al PCUS. Vor intra sau re-intra în rândurile membrilor PMR, mai devreme sau mai târziu ( „să ceară ei”, iar cererile, convingător ticluite, să fie publicate în presă!) Ralea, Codarcea,  Neniţescu, urmând a fi tatonaţi Ionescu-Sişeşti, Horia Hulubei, Ţiţeica, Bădărău, Arghezi (!), Demostene Botez, G. Călinescu, Jalea, Ion Dumitrescu ş.a. Dej chiar i-a telefonat lui G. Călinescu, care i-a confirmat că se consideră „un ostaş al partidului.” Era perioada în care PMR se dumirise că, vorba lui Chişinevschi, „nu poţi construi numai cu oameni care au doar calitatea că sunt cinstiţi, trebuie să fie şi pricepuţi.” Ca şi cum una ar exclude pe cealaltă!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului A turna, turnare.

Comentarii