Cătălin MIHULEAC

Colecţionarul este, prin natura măduvei care-i zburdă prin os, o făptură ţâşnită spectaculos din turmă. Într-o măsură cât se poate de firească, el poate aduna orice extravaganţă: de la copite de ţap, până la pluguri primitive şi arme feudale. Putem, prin urmare, spune, fără teama de a da greş, că doar colecţionarii mărunţi în imaginaţie adună fleacuri cum ar fi tablouri de Monet ori sculpturi de Brâncuşi. De pildă, într-una din zilele mai curânde ale vieţii mele, am avut prilejul de cunoaşte un ins care aduna măşti ale foştilor lideri comunişti de ieri şi de azi. I-am privit cu interes colecţia şi ştiu că mi-a luat foc sucul gastric, fiindcă măştile păreau atât de vii, încât nu m-ar fi mirat să încingă pe loc un congres, ca-n vremurile bune.

Dar anii de după Revoluţie au mai îmbogăţit cu un gen această branşă, făcând să apară „colecţionarii de mandate”, a căror unică preocupare e să nu le expire adezivul care-i fixează de fotoliile de parlamentari sau miniştri. Îi priveşti şi te minunezi: alde Verestoy, Hrebenciuc, Văcăroiu ori Severin au dulapul plin cu mandate în staţiunea parlamentaro-climaterică, şi tot nu le ajunge. Normal că te întrebi ce motivaţie mai poate să aibă cineva, după atâta sacrificiu spre binele comunitar, şi poate că te-ai aştepta să se dea la o parte, c-or mai fi şi alţi amatori de relaxare în staţiunea parlamentaro-climaterică.

Acum aproape două decenii, împreună cu jurnalistul Viorel Ilişoi, aflat acum la „Cotidianul”, am compus nişte versuri satirice, într-o revistă a timpului. Mi le aduc aminte, fără vreun efort: „Severin şi cu Năstase/ Sunt ca viermii de mătase;/ Tot umflând mereu gogoaşa/ Şi plecând umil cocoaşa/ Prind în senat şi-n guverne/  Locuri ’nalte şi eterne.”

Asta înseamnă să ai gura pocită.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Colecţionarii de mandate parlamentare.

Comentarii