Suita prezidenţială şi partidele de la putere nu ratează nicio mondenitate înscrisă în calendarul electoral creştin-ortodox. Când calendarul o hotărăşte, prezident şi premier încalecă pe gipane, iar Ştefan cel Mare şi oleacă Sfânt e trezit de sunetul ca de măciucă al girofarului. La miez de august, e timpul ca Sfânta Maria să se bucure de întreaga atenţie guvernamentală şi parlamentară, pentru ca în toamnă Sfânta Parascheva să-şi tragă şi ea, săraca, partea de pupincurism, de care bucuroasă s-ar lipsi.
Nu-i uşor să fii sfânt, în ziua de azi. Îţi trebuie, mai întâi de toate, un psihic de oţel, ca să suporţi întregul bâlci preelectoral, desfăşurat în numele tău. Mai uşor îţi vine dacă eşti sfânt cu simţul umorului, pentru că, în acest caz, poţi savura, în deplina largheţe a zâmbetului, spectacolul unor pelerini, cu doctrina de partid ţinându-le loc de carte de rugăciuni.
Pe mine altceva mă nedumereşte: când te ştii cu un muscoi cât cioara pe căciulă, în biserică n-ar trebui să te simţi tocmai confortabil. Şi nu mă refer doar la şocul trecerii de la faţa mâzgălită a Lenuţei Udrea la chipul Fecioarei Maria; ci şi la faptul că, din icoane, atâţia sfinţi îţi adresează priviri pline de semnificaţie, uneori ameninţătoare de-a dreptul. Eu să fiu în locul lui Călin Tăriceanu n-aş intra în biserică fără body-guarzi, de teamă ca Sfântul Gheorghe să nu facă o confuzie şi să mă înţepe cu suliţoiul său, luându-mă drept vreun balaure.
Se vorbeşte că, în precedenta guvernare, aşa a păţit Octav Cozmâncă, săracul, care a fost ciuruit de loviturile de suliţă ale Sfântului Gheorghe, care l-a luat drept balaur. Norocul lui Cozmâncă a fost că dumnealui are, cum bine ştim, un strat protector adipos, atât de gros că-i poate ţine loc chiar de vestă antiglonţ şi vestă antisuliţă.
(11 feb 2008, 13:54:32