Mircea Radu IACOBAN

Aniversarea naşterii lu Eminescu ar fi trecut aproape neobservată dacă lipseau înjurăturile disimulate în chemarea (corectă!) către scoaterea poetului de sub zodia festivismului găunos, superficial şi patriotard. Cum am mai spus şi cu alte prilejuri, este o evidentă mistificare: în numele unei teze de necontestat se acţionează şi brutal, şi insidios, în cu totul altă direcţie. Nu solemnitatea de mucava în receptarea operei eminesciene este ţinta demersului „integrator” ci însăşi fiinţa poetului şi esenţa poeziei sale. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, în elanul lor dezlănţuit, eminescofobii nu se sfiesc să-şi jignească propria naţie – cică românii îl preţuiesc pe Eminescu deoarece-s nişte retardaţi incapabili să trăiască dincolo de pragul secolului XIX! (am citat dintr-o „scrisoare” adresată de penibilul Mihai Zamfir „României literare”). Şi pentru că am utilizat termenul „eminescofob”: dacă apelăm la etimologie, constatăm că fobia înseamnă frică, nu adversitate. Oare nu despre teama de Eminescu, cel necitit şi, cu siguranţă neînţeles, o fi  de fapt vorba? O recentă emisiune a prea puţin simpaticului Turcescu, de altfel, singura dedicată poetului în ziua aniversării naşterii sale, i-a pus alături pe Adrian Păunescu şi Costi (?) Rogozanu (?). Nu-s un fan al lui Păunescu şi consider că înregistrarea de la Cenaclu era mult mai bine să lipsească, dar nu-i cu putinţă să treci cu vederea că exact „tezele” revizioniste Păunescu le-a formulat în urmă cu două decenii şi-ntr-o redactare mai elevată, mai raţională şi mai urbană! Mă tem că n-are nici un rost să ne propunem a replica punct cu punct unor acuze absolut aberante, de tipul antidemocrat, nul, reacţionar, fără lecturi esenţiale, violent, incorect politic, proto-legionar, complet demodat, rizibil, un scriitor căruia nu i se potriveşte sintagma „poet naţional” fiindcă, odată cu intrarea în Europa, am ieşit din zodia naţionalismului (!), care nu-i profund (Atenţie la argumentare: deoarece categoria profundului... nu-i post-modernă – halal logică! Copacul nu-i verde, cerul nu-i albastru, fiindcă verdele şi albastrul nu se mai poartă! ) Evident, acum am adus în discuţie consideraţii tip Patapievici, autorul memorabilei teze potrivit căreia „Eminescu este cadavrul nostru din debara” ce împiedică intrarea României în Uniunea Europeană. Ape vor seca în albie, dar astfel de aberaţii nu cred că vor mai fi scrise vreodată cu alfabetul limbii române! Cât priveşte punerea în circulaţie a opiniilor exprimate cu dezarmantă francheţe, pe diverse bloguri, de liceeni care, în mod cert, n-au catadixit să citească vreodată altceva decât rezumate prefabricate pentru obţinerea izbăvitorului 5 la bac, este pur şi simplu indecent să încerci a le conferi gir de „vocea poporului” plictisit de un Eminescu care... nu mai e la modă. Homer o mai fi la modă? Mă-ndoiesc. Îl dăm jos de pe soclu? Dar Shakespeare? Dar Balzac? Dar Goethe? Unde li-s contestatarii? Hemingway n-o fi avut păr pe picioare ? Faulkner n-avea dinţii galbeni? Ei, şi ce-i cu asta? E zăludă rău şi ideea că „mitul Eminescu” e-o creaţie... ceauşistă! O fi vinovat compozitorul Wagner c-a devenit idolul lui Hitler? Mai ştii? O fi, fiindcă şi azi Wagner nu se cântă în Israel... Total aiurea sună şi afirmaţia potrivit căreia Eminescu n-ar fi... modern. Tocmai el, întemeietorul poeziei moderne române! Probabil că „modern” va fi înseamnând porno-literatura, bric-a-bracul, disoluţia personajului, absenţa construcţiei, plus chewing-gumm şi telefon celular cu hand-free... De-a dreptul îngrijorător este că imprecaţiile băştinaşilor încep să sune tot mai aidoma celor proferate de fraţii noştri vitregi de la Chişinău aflaţi în solda caraghiosului Vasile Stati. Şi pentru ei, Eminescu nu-i altceva decât un naţionalist desuet, delirant, imitator servil, total depăşit, xenofob împătimit. Iată că marile spirite se întâlnesc!

Nu-i mai puţin adevărat că şi de cealaltă parte încep să se alinieze poziţii greu de acceptat. Într-un cadru oficial, la Bucureşti, s-a lansat ideea (pornită, evident, din bune intenţii) ... sanctificării lui Eminescu, plus propunerea să i se confere rangul postum de „conducător al neamului” (nu sună antonescian?), ziua naţională a României urmând să fie mutată pe 15 ianuarie! Deci, ori cadavru, ori sfânt! Imparţiali, românii noştri!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Din nou, Eminescu.

Comentarii