Cătălin MIHULEAC

Integrarea europeană a ţărişoarei noastre a adus cu ea decăderi la care nimeni nu se aştepta. Una dintre ele este cea a whisky-ului, care până mai ieri era băutura care se bucura de cea mai mare stimă în grila de valori a românilor.

Nu oricine îşi permitea să se resfeţe cu această grozavă licoare adusă de prin codrii scoţieni; puţinii săi consumatori permanenţi putându-se constitui într-un club elitist dintre cele mai selecte. Dar chiar şi consumatorii ocazionali erau nişte personalităţi; ba încă şi cei accidentali, care duceau paharul la gură când şi când. Ca în multe alte privinţe, preţul făcea diferenţa. Cine bea whisky, acela însemna că se preţuia pe sine.

Ţin minte, acum câţiva ani, când un miliardar m-a chemat la el în birou, să-mi propună o prestare de activitate în folosul său, cu o remuneraţie mulţumitoare pentru mine. Cât timp am discutat condiţiile, el s-a adăpat sistematic dintr-o butelcă de „Jack Daniel’s”, mie postându-mi în faţă o sticloanţă cu tescovină, învelită în ziar. N-am strâmbat deloc din nas: asta era diferenţa socială dintre noi şi ea trebuia respectată, la fel ca o regulă de prioritate în circulaţie. La fiecare sorbitură, miliardarul plescăia de plăcere, dar plescăia – trebuie să mă credeţi – cu un uşor accent scoţian. Era îmbrăcat într-un halat în carouri, asemănător unui kilt scoţian, iar varicele şi abundenţa părului de pe picioare erau lăsate la îndemâna admiraţiei mele.

Astăzi însă, integrarea continentală ştergând taxele de la băuturile de import, whisky-ul a fost dat şi el jos de pe tron. Până mai ieri, arar găseai în raft o sticlă sub 100 Ron; iar acum te-mpiedici în magazine de „Teacher’s” ori de „Ballantine’s”, la preţ de 40 Ron, ba şi mai jos. Ce mai, whisky-ul e o băutură oarecare, iar dacă ai nevoie de pilă şi te prezinţă cu „Johnnie Walker” în rol de unguent, rişti să strici totul. Mai mult spor poţi avea cu ţuica noastră tradiţională, de la coada vacii.

Când următorul miliardar mă va chema la nişte negocieri, el se va servi în faţa mea dintr-o sticlă de ţuică de prune, iar mie îmi va lăsa la îndemână una de whisky. Asta va fi diferenţa socială dintre noi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Încă un simbol căzut de pe tron.

Comentarii