Un autor veritabil de pamflete ajunge relativ curând să-şi îndrăgească personajele şi cu atât mai mult foc le îndrăgeşte, cu cât ele sunt mai slab mobilate sus, deasupra gâtului, la căminul cultural. Pamfletarul e o mamă eroină, cu puzderie de mucoşi spânzurându-i de fuste, cel mai nătâng dintre ei alegându-se cu felia cea mai consistentă din iubirea maternă. Pamfletarul e o mămică, aşadar.
Se întâmplă uneori ca mititeii să se sfădească pe graiul lor gângurit şi-atunci resposabilităţile de părinte îţi cer să-l desprinzi pe Moş Neculai din cui şi să-i măsori cât sunt ei de scurţi, ca să se-nveţe minte să nu se mai bălăcească în lacrimi fierbinţi de mamă.
Aşa i-am surprins, mai ieri, pe bobocelul Băsescu speriindu-i cu puşcărioara pe tovarăşii săi de joacă, făcându-i mai-mai să se scape noaptea în pat; la fel cum, mai alaltăieri, bobocelul Iliescu îi ameninţa cu pârnăiţa pe Constantinescu şi Opriş. Îţi trebuie, într-adevăr, mult talent de mamă ca să-i poţi împăca.
Din patru în patru ani, terenul agricol al politicii noastre este cultivat cu noi şi noi soiuri. Din patru în patru ani, locul în pamflete se cedează politicos, aşa cum se cedează locul în metrou. Acuşi-acuşi, o nouă rotaţie de cadre se va produce în pamfletele ţării. Vor dispărea unii – la fel cum pierduţi sunt în zare alde Ciorbea, Diaconescu şi Zoe Petre – vor apărea alţii, la fel de proaspeţi şi de fercheşi cum au fost şi ceilalţi, la vremea lor.
Nu va fu uşor momentul despărţirii. Cu voce maternă, trebuie să găsim puterea de a le spune:
- Pa, băieţei şi voi fetiţe, aveţi grijă de voi, iar atunci când vă jucaţi să nu ieşiţi prea mult din Europa, că trec maşini!
( 9 ian 2008, 22:33:46