Un simţ al comicului ieşit din comun dovedeşte neaşteptat Ministerul Justiţiei, care a iniţiat o nouă campanie mediatică, sub lozinca „Fără şpagă”. După cum lesnicios se deduce din titlul sforăitor, cetăţenii români sunt îndemnaţi să renunţe la ciubucurile care trag nădragii ţării noastre în jos, făcând-o de râs, la bucile dezgolite. „Fără maşini luate din banii tai”, „Fără vile clădite din banii tăi”, „Fără vacanţe în Caraibe din banii tăi” etc: astfel sună lozincile insurgente, îndemnând omul de rând la cea mai dinamitardă şi mai utopică grevă din istoria României: greva mitei noastre de zi cu zi.
Păi, dacă într-o zi cursul natural al şpăgilor în România s-ar înnoda brusc, eu cred că ţara ar face mai întâi ocluzie intestinală, apoi ar paraliza de-a dreptul. Bolnavii ar zace în spitale cu maţele scoase pe tarabă, medicii intrând în „sevrajul mitei”; judecătorii ar închide procesele în sală cu tot cu inculpaţi şi ar pleca în vacanţă; conducătorii de doctorate i-ar scoate în şuturi pe doctoranzi din sala de consultaţie; funcţionarii din primării şi-ar lua bilet pentru cules căpşunele spanioleşti... Ce mai, ar fi sfârşitul lumii...
De-a dreptul absurdă este campania asta, care se desfăşoară atât pentru ca presa să mai încaseze nişte lovele din publicitate, dar şi pentru delectarea cetăţenilor români iubitori ai dramaturgiei lui Ionesco şi Beckett.
O mică ilustrare a nostimadei este că, nu demult, un judecător destul de temut îşi storcea creierii, pentru a găsi metoda de a-i da plicul cu bancnote europene unui neurochirurg, fără ca omul în halat alb să creadă că-i vreo păcătoasă de înscenare. Mama judecătorului temut era beteagă rău de tot, iar feciorul iubitor aflase de la ce sumă în sus aţa chirurgicală ţine şi operaţia nu se desface.
Nu ştiu până la urmă cum a dres situaţia judele, dar ştiu că spurca această campanie în nişte termeni care nu pot fi redaţi hârtiei.