Cătălin MIHULEAC

Vedem pe la ştiri şi tocşouri cât de urât se finalizează infidelităţile de cuplu. Topoare în cap, gloanţe ieşite pe ţeava puştilor de vânătoare ori grele insulte, ca în cazurile mai elevate Luminiţa Anghel-Marcel Puşcaş, Horia Moculescu şi a „n”-a sa aleasă, Prigoană-Bahmuţeanca etc.

Nu întotdeauna infidelităţile de cuplu se lasă cu dezgustătoare păruieli. Bunăoară, în 1974, la o mică petrecere, chitaristul fustangiu (scuzaţi pleonasmul!) Eric Clapton i-a spus, printre fâstâceli, lui George Harrison, fost mânuitor şi el de chitară în grupul Beatles, că e combinat, până la epidermă şi dincolo de ea, cu nevasta acestuia.

- În acest caz, casă de piatră şi să-mi porţi soţia cu plăcere!, i-a urat politicos Harrison.

Din 1974 până în 1986 a ţinut mariajul lui Clapton cu „fosta” lui Harrison; un mariaj cu văpăi de rocker: stropit cu whisky, pudrat cu cocaină. Un mariaj mântuit, când încercata inimă claptoniană a ajuns pingea pentru cizma italiană, graţie noii sale legături cu modelul Lori Del Santo.

Desigur, toate astea ţin de mintea simplă a vedetelor care, dacă se văd şi se plac, îşi trag iute şaiba pe deget şi ştampila primăriei pe cearşaf. Pentru ca, la divorţ, să mai facă şi avocaţii de-o vilă.

Dar povestea are happy-end. În 1991, Harrison şi Clapton au apărut la toartă pe scenă: primul a interpretat compoziţia proprie „Something”, iar al doilea l-a completat cu ale sale „Wonderful tonight” şi „Layla”. Toate cele trei cântece - şi ce cântece! – fiind inspirate, la vremea când au fost compuse, de aceeaşi femeie: nevestica lor comună, deja pomenită.

Am tot respectul pentru dama în cauză, care s-a arătat, pe plan artistic, tare de prăsilă ca o iepuroiacă. Numele e ei Patti Boyd. Patti, de la „patimă” sau de la „patologie”. Ori, cine ştie, de la „patiserie”.

Din infidelitatea conjugală s-au înălţat la cer destule cântece mari, iar Leonard Cohen, fermecătorul trubadur, a simţit-o pe pielea lui. Se spune despre al său „Famous blue raincoat” – pe care l-aş traduce prin „Celebrul fulgarin trist” – că a fost compus după ce Cohen şi-a surprins nevasta în pat cu propriul lui frate. De aceea, pe la o bornă a cântecului, nu se sfieşte să întrebe, desigur retoric: „Şi ce-ar mai fi de spus, fratele meu, călăul meu?”

Cred că povestea este adevărată, că prea cu amar îşi varsă autorul  ghiersul. Iar cei ce ştiu - din proprie experienţă sau din presă – ce e trădarea, înţeleg ce-a simţit Cohen, când cu nevasta, patul şi fratele. Dar indiferent de teza fiecăruia despre infidelitate, nu poţi să nu remarci că, pentru a compune o astfel de minunăţie, merită să te trădeze toate femeile din lume.

Ba şi alea de pe alte planete, dac-or exista şi pe acolo forme femeieşti de viaţă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Te-a înşelat nevasta. Şi ce-i cu asta?.

Comentarii