Mircea Radu IACOBAN

Uneori mă întreb dacă formula „poporul ales” nu-i discriminatorie, cu atât mai mult cu cât este vehiculată în cazul unei naţiuni – evreii – ce a îndurat atâtea suferinţe tocmai din pricina discriminării! Dar când reciteşti nesfîrşita listă a marilor personalităţi aparţinând evreimii (totuşi, nici 1% din populaţia globului!) începi să şovăi: dom’le, n-o fi vorba, oare, de cine ştie ce genă în stare să maximalizeze performanţele unei etnii? Fiindcă faptele-s fapte. De regulă, astfel de aserţiuni au stârnit şi încă stârnesc mârâieli dezaprobatoare, mai ales când provin de la un creştin, deşi-i limpede că nu se pot încerca evaluări în astfel de gingaşe domenii decât renunţându-se la prejudecăţi, suspiciuni şi procese de intenţie. În realitate, tema este cu prudenţă ocolită. Ceea ce am fi făcut şi noi, dacă n-am fi primit, prin internet, o spectaculoasă, incitantă şi surprinzătoare adăugire la lista de nume cunoscută (ce începe cu Abraham, „părintele” celor trei religii, judaism, creştinism, islamism, trece prin grădina unor Marx, Einstein, Freud, spre a ajunge în contemporaneitate, la, să zicem, Robert de Niro, Ira Gershwin ori Steven Spielberg). Este vorba, aşadar, despre alte şi alte personalităţi notorii, a căror origine evreiască a rămas (cu sau fără premeditare) ignorată. Lista începe – cu cine credeţi? – cu preşedintele USA, Roosevelt, a cărui mamă descinde din ramura evreiască a sefarzilor. Dwigt Eisenhower are origini asemănătoare, tatăl său fiind evreu suedez. În cazul Churchill există doar suspiciuni (mama), dar, deocamdată, nu pot fi făcute afirmaţii certe. Incontestabilă este, însă, originea unor stele din zona artisticului: Cary Grant (ambii părinţi evrei), Peter Sellers (mama), Robert de Niro (mama), (S)Hari Belafonte (mama şi un bunic al tatălui), Olivia Newton John (bunicul), Harrisson Ford (mama, evreică din Rusia), magicianul Hudini (îl chema Weiss), pictorul Mark Chagall (Segal) etc. etc. Printre diferiţi mecenaţi şi performeri sunt menţionaţi Louis Santanel, cel ce a finanţat voiajul lui Columb, descoperitorul Americii, alături de evreii care au înfiinţat prima bancă din lume, prima parcare cu plată, primul magazin universal, premiile Oscar, studiourile Hollywood, compania Metro-Goldwin-Mayer, până la inventatorul blugilor şi al discurilor fonografice. Este menţionată chiar şi inscripţia de pe soclul statuii libertăţii (un vers al poetului evreu Emma Lazarus), ori cel mai cunoscut cântec de Crăciun („White Christmas”), compus tot de un evreu, Irving Berlin. Lista are nu mai puţin de 8 pagini şi, între altele, consemnează o performanţă, să-i spunem astfel, colectivă: 160 de laureaţi ai Premiului Nobel sunt evrei – ceea ce mi-a amintit un bizar reproş la adresa mentalităţii şi comportamentului evreilor: prea se susţin şi se ajută unii pe alţii, oriunde şi oricând. Dacă acelaşi „defect” l-ar fi avut şi românii, sigur că pe onoranta listă a premiaţilor ar figura şi vreun nume terminat în „...escu”. Dar... ce să mai vorbim! Oricum, nu există laureat Nobel fără merituoasă operă; poate, în cine ştie ce colţ de lume, a rămas necunoscută o realizare similară (cine o fi descoperit insulina?), dar dacă din 160 treci între paranteze 5, 10, 20, 30 autori, tot rămân destui indiscutabili şi incontestabili... Noua listă adăugitoare este, în egală măsură, surprinzătoare, convingătoare şi elocventă. Ar fi loc doar pentru o măruntă observaţie: din mai toate aceste liste lipsesc câţiva oameni politici de mare suprafaţă şi cu destin tragic, foşti membri ai Biroului Politic al PC (b) din 1919 -  Troţki (Bronstein), Kamenev (Rosenfeld), Zinoviev (Apfelbaum). Au lăsat o urmă mai adâncă decât finanţatorul lui Columb. Să-i trecem şi pe ei.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Liste peste liste.

Comentarii