Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Tăifăsuiam într-o zi cu profesorul Ştefan Prutianu, binecunoscutul specialist în comunicare şi în analiză tranzacţională, la casa lui de la ţară, când nu ştiu cum veni vorba despre manipulare. Cred că eu am pronunţat cuvântul, alăturându-l sectorului politic, unde ne împărţim dramatic în manipulatori şi manipulaţi; în fine, cert este că l-am rostit cu vădită lipsă de consideraţie. Ca un general care ia apărarea unui inferior rănit, profesorul Prutianu a sărit imediat în sprijinul cuvântului „manipulare”:
-Multe persoane se înfioară când aud cuvântul „manipulare”, dar şi mai multe manipulează fără rezerve, mai mult sau mai puţin conştient. Copilaşul, care scânceşte sau îşi alintă mama, manipulează din cel mai nevinovat instinct. Iar mama, la fel, îl manipulează când îi promite marea cu sarea, ca să obţină note mari la şcoală.
-Ei, fir-ar să fie, uite cum manipularea este peste tot! Dă-i înainte, profesore, dă-i înainte! Nu-mi ascunde nimic!
-Mulţumesc! Un brizbriz sau o floare, dăruite unei femei de către bărbatul aprins la călcâie, pot fi şi ele instrumente de manipulare. Chiar şi complimentul e o armă de manipulare, mai eficientă decât ai crede, la prima vedere. Prin astfel de exemple, vreau să spun că manipularea nu are neapărat un caracter urât, cum se crede în genere. Aşa că, pe viitor, fii mai îngăduitor cu acest cuvânt. Dacă taţii noştri nu ne-ar fi manipulat mamele, nici noi nu ne-am fi născut şi n-am fi stat, aici şi acum, de vorbă.
-Manipulăm chiar şi când urăm cuiva „Crăciun fericit şi un an nou cu bucurie”?
-Manipulăm mai ales la astfel de prilejuri festive!
Abia acum, când am terminat de redactat articolul acesta, îmi dau seama că poate nu l-aş fi scris niciodată, dacă profesorul Prutianu nu m-ar fi manipulat. Dar ce subtil a făcut-o! Abia acum îmi dau seama că nu-i chiar aşa de rău să fii manipulat.
(17 dec 2007, 11:58:08