Cătălin MIHULEAC

La preşedinţii României nu te poţi gândi decât ca la nişte fiinţe ciudate, uşor handicapate. Dintre toţi însă, parcă Emil Constantinecu se desprinde ca lider detaşat. Îmi aduc aminte că, în campania electorală care avea să-l ungă preşedinte, Constantinescu a promis mulţimii alegătoare că a venit vremea să nu se mai sacrifice poporul, ci politicienii.

După ce campania electorală s-a dus pe pustii, nici cel mai fin observator n-a reuşit să remarce vreun sacrificiu cât de mic la oamenii puterii. Senatori şi miniştri, primari şi prefecţi au continuat să plesnească de sănătate, adăugând noi straturi de osânză la patrimoniul personal. Şi-atunci, norodul a prins să se întrebe justificat: bre musiu dom’ preşedinte, şi cu sacrificiile celor de la putere rămâne ca-n tren, bre?

Sau poate că într-adevăr politicienii se sacrifică, săracii. Să ne gândim de pildă la aceia care-şi trimit plozii şi gagicile la studii, prin străinătăţuri. Păi, a face naveta pe ruta Gura Humorului-Oxford, via Costeşti, este istovitor, mai ales când nu prinzi loc la geam.

Sau atâtea afaceri care trebuie administrate să iasă banul ghebos, nu cer şi el un sacrificiu imens? Sau atâtea chiolhanuri patriotice, la care e musai să participi, în calitate de ales democratic... Ia să presupunem că se servesc pe acolo homari de crescătorie, cu mujdei şi fructe de mare...Nu-i aşa că, oricând, îţi poate rămâne în gât o tibie de homar sau o stea din coniacul franţuz din care ai dughit?

Toate astea înseamnă totuşi sacrificii. Aşa că, decât să se sacrifice ăi de ne conduc ţara şi judeţele, tot mai bine e să se sacrifice în continuare amărâtul ăsta de popor.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Politicieni sacrificaţi.

Comentarii