Mircea Radu IACOBAN

A apărut noul Mers al trenurilor, cartea cu cel mai mare tiraj din România. N-o onorează nimeni c-o recenzie, din pricina prejudecăţii că orarele hotărâte de CFR sunt indiscutabile, imuabile şi irefutabile. Aş! Ca-n orice făptuire lumească, şi-n rânduiala mersului de tren perfecţiunea rămâne o iluzie, iar loc de mai bine sălăşluieşte berechet. O primă constatare: Compania Naţională de Căi Ferate este deplin mulţumită de sine, câtă vreme procedează, mai ales pe liniile din Moldova, conform dictonului caragelian „să se modifice, dar să nu se schimbe nimic.” Pleca din Huşi trenul 6432 la 6,10? La 6,10 se urneşte şi după noul mers. Tot după vechiul orar circulă, pe alte secţii moldave, şi tr. 6436, 6431, 6433,  6422, 6411, 6493 etc. etc. Alte plecări şi sosiri sunt clintite cu 2-3 minute în sus şi-n jos, să nu se spună că nu-i dorinţă de schimbare („motorul progresului”) şi că Serviciul Mersurilor de Tren ia leafa de pomană. Curajoase idei înnoitoare doar în partea de jos a hărţii, în Muntenia adică, unde-i mare vânzoleală. Se vede de la o poştă că-i o zonă românească mult mai dinamică şi pusă hotărât pe fapte mari. Târgul Pietroşiţa, care n-a prea văzut cum arată un tren accelerat, s-a trezit peste noapte blagoslovit cu nu mai puţin de 4, toate, direct Bucureşti. Din gara Titu pleca un singur accelerat – şi-acolo-s de patru ori mai multe.  Unul singur ajungea la Câmpulung Muscel, tot unul, la Curtea de Argeş. După noul Mers, se-nghesuie pe respectivele trasee câte 4 „săgeţi albastre” ori garnituri tradiţionale ridicate la rang de accelerat. Ceea ce nu-i rău deloc şi demonstrează că Administraţia CFR a deschis în sfârşit ochii, înţelegând că penuria cronică de călători nu se tratează anulând trenuri. Dimpotrivă, trimiţând pe şine garnituri capabile, prin regimul de viteză asigurat şi prin orele de plecare chibzuit aşezate, să concureze transportul auto de călători, la un moment dat învingător detaşat într-o competiţie surdă şi acerbă. De altfel, automotoarele pompos denumite „săgeata albastră” chiar pentru astfel de trasee (scurte, cel mult medii) au fost construite; trimiterea lor în misiuni de lung parcurs fără dotările cuvenite (eternă coadă la unica toaletă!), fără spaţii pentru bagaje etc. nu-i decât aparent în favoarea călătorului. Dar au rămas pe mai departe oraşe reşedinţă de judeţ, din preajma Bucureştilor, şi fără astfel de trenuri directe. Notabilităţilor de acolo le vine mai uşor să călărească maşinile statului decât să insiste pe lângă mahării căii ferate să pună la dispoziţia simplului cetăţean (sintagma face carieră!) trenuri convenabile. De la Alexandria până-n Capitală, de pildă,  nu te duc decât amărîte de personale, cu schimbare la Roşiori, şi ajungi după trei ore şi jumătate de trăncăneală cu opriri la toate porţile. Motiv pentru care cetăţenii din Capitala Teleormanului au toată îndreptăţirea să apeleze la serviciile microbuzelor – ba chiar se vorbeşte că ar exista interese, ingerinţe şi presiuni ca lucrurile să rămână aşa cum sunt. Dacă-i exagerare să vorbim, în stilul statisticilor oficiale, despre dublarea capacităţii de transport pe secţia Mărăşeşti-Panciu (circula un singur tren în 24 de ore; acum, sunt două...) se cuvine să remarcăm faptul că la Piteşti, la Rm Vâlcea, se poate ajunge evident mai lesne şi la ore mai potrivite. Nu acelaşi lucru se poate spune despre relaţia Hârlău-Iaşi (pe care degeaba o dăm de exemplu la fiecare schimbare de Mers) unde se menţine aceeaşi imposibilă oră de plecare (4,06), care obligă prezumtivul călător să se scoale la 3 dimineaţa, spre a ajunge la 6,13 în Iaşi, pe întuneric, când mai toate firmele, băncile, mall-urile se deschid pe la 9-10. Normal că pe această rută Calea Ferată a pierdut partida în favoarea microbuzului de ora 7!  În rest (voi reveni, după o lectură comparativă mai amănunţită) câteva regrete: la Putna ajung acum doar 4 trenuri, faţă de 11 în urmă cu 20 de ani, la Galaţi (de la Bârlad) 3 în loc de 7 (etc. etc.), că au dispărut trenurile directe Bucureşti-Constanţa şi că marea hibă a CFR-ului, constând în practicarea unor viteze tehnice şi comerciale demne de Tombuctu şi Zimbabwe rămâne bună în grad. Cum am vorbit în tren.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cum am vorbit în tren.

Comentarii