Nu sunt partizanul niciunui partid politic, dar mă cutremură orizontul îngust al unora dintre şefii formaţiunilor perdante la recentele alegeri europarlamentare. Una dintre întrebările pe care PRM o aruncă pe toate căile este de unde UDMR şi Lászlo Tökés au avut atâtea voturi, mai multe decât numărul etnicilor maghiari din anumite zone geografice, precum Moldova.
Întâmplător, cunosc un membru al UDMR, potent om cu afaceri extinse în toată Moldova, dar şi-n Ardeal. Este căsătorit cu o româncă get-beget şi are câteva mii de angajaţi pe la firmele sale, axate pe turism şi industrie alimentară. Multă lumea îl cunoaşte şi-l respectă.
Iar ultima oară la urne, nu a votat doar el cu UDMR, ci a votat şi soţia sa, au votat şi mulţi dintre salariaţii săi, ba cred că şi unii dintre partenerii săi de afaceri. Chiar şi mie mi-a sugerat să votez UDMR, dând să-mi argumenteze şi de ce aş face o alegere inspirată, numai că i-am tăiat elanul, explicându-i că eu şi cu votul sunt în aceleaşi relaţii ca baba cu mitraliera.
Poate că aşa se explică o parte din voturile culese de UDMR în zona Moldovei. La fel or fi făcut unii lobby şi pentru Lászlo Tökés. Corect, cinstit, fără mijlociri dubioase. E chiar atât de greu de înţeles? Nu-i musai să fii „bozgor” ca să votezi cu UDMR sau cu Tökés. Nu-i nicio mânărie la mijloc, dar e un obicei ca hoţul să strige „hoţul!”
Chiar că nu regret că PRM se face tot mai mic, până dispare. S-ar părea că pe cei de acolo nu-i duce mintea prea departe.