Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
În prima dimineaţă de luni, după ultimele alegeri, când m-am trezit şi mi-am privit ilustrarea în oglindă, un zâmbet radios mi se odihnea pe faţă. Doamne, ce zâmbet rar aveam pe mine! Un astfel de zâmbet îţi ajunge, dacă eşti cumpătat, pentru o săptămână întreagă, poate chiar pentru o lună. Atât de vesel şi de optimist mă simţeam, că până şi-n ochii mei eram o ţâră exagerat. Dar poate că mai interesant ar fi dacă aş umbla puţin la dedesubturile stării mele de bine, la cauzele ei.
Păi, motivul e îndemânos şi la vedere publică, pentru a mă exprima astfel. Savurând eu rezultatele scrutinului ăstuia europenesc, mi-am zis că poate nu-i totul pierdut în ţara noastră. Iată că lumea s-a săturat de perechea de clovni Vadim-Becali şi i-a trântit de nu s-au văzut. Atât PRM cât şi PNG s-au lovit zdravăn de pragul electoral de sus, iar eu cred că nu-i prematur să ne unim vocile, pentru a le cânta prohodul. Cât despre celălalt tandem cu gâtul frânt, PC şi PIN, nici nu mai merită consumată pe el cerneala. Am o milă infimă pentru Guşă, dar să mai vadă şi dânsul ce iese când te asociezi cu o pupăză.
Bineînţeles, cele două formaţiuni – PRM şi PNG - nu-s tocmai identice. PRM, partid constituit prin aportul unei reviste satirice calomnioase şi prin activarea unor ofiţeri grei de securitate, a jucat un rol important în politica românească, făcându-şi numărul de carnaval vreme de 16 ani. Şansă pe care PNG, un fel de copil oligofren al PRM, n-a mai avut-o, din fericire. Cu PNG s-a întâmplat ceea ce marketingul avertizează că se întâmplă cu orice publicitate agresivă, făcută la un produs prost. Reclama abuzivă, aplicată în astfel de cazuri, nu serveşte produsul, ci din contra, îl deserveşte, fiindcă omul se convinge mai repede de calitatea sa scăzută.
Aşa că, deja simt o adiere de pucioasă! Fie ca ambele să ardă încetişor, în Iad! Despre astfel de morţi, numai de rău.
