Degeaba sar acuma occidentalii cu gura, fiindcă ale lor sunt organizaţiile care susţineau, cu o rară vehemenţă, că în România ţiganii sunt discriminaţi nemilos de către noi, ceilalţi.
Îmi amintesc, de pildă, ce tămbălău s-a mai produs prin anul 2003, când „Liga franceză pentru drepturile omului” împreună cu respectabila „Médecins du Monde” ne muştruluiau şi ne rupeau urechile, fiindcă ţara noastră se arăta nesigură pentru populaţia de etnie romă, aceasta fiind chipurile „grav discriminată”.
Gurile acestor două organizaţii şi ale multor altora asemeni lor adevăr grăit-au. Din cauză că meleagurile noastre sunt atât de nesigure, sărmanii discriminaţi au plecat să-şi caute siguranţa în fief-urile ţărilor civilizate. Iar urmările se văd şi se vor tot vedea, fiindcă îşi pierd vremea ţările în cauză cu expulzările, căci câine care să plece din faţa măcelăriei nu a văzut nimeni niciodată. Oricât vor încerca să-i izgonească pe calea expulzării, cei în cauză vor găsi mereu noi şi noi cotloane unde să se adăpostească. Iar dintre toate câte sunt, cotloanele gintei latine par cele mai primitoare.
Prea era idilică imaginea Occidentului despre neamul nostru, prea credea opinia publică de acolo că suntem în stare să exportăm doar curve şi creiere, şi unele şi altele mărfuri de lux, cum bine se ştie. Iată că avem şi alte produse pentru export, produse mai de larg consum, dacă putem spune aşa, din care se poate servi tot consumatorul.
Nu vreau să fiu rău, dar după fiecare crimă sau viol pus în faptă de minorităţile venite de la noi, vesticii se pot destinde şi consola, vizionând unule filme superbe, în regia lui Emir Kusturica sau a lui Emil Loteanu. Ca să facem atmosferă, îl putem chema şi pe amicul Bregovici, cu vreo fanfară de profil, să tragă o cântare.