Presa din ţara noastră ne-a prezentat în felul ei unic o tragedie petrecută de curând în zona Olteniei. Tragedia e de-un cenuşiu banal pentru vremurile pe care le trăim, dar a fost povestită de parcă ar fi fost un banc savuros cu olteni.
Cică doi tineri cam de treij’ de ani s-au certat straşnic de la suma de câteva miuţe bune de euro, pe care şi-o datorau între ei. S-au certat ei ce s-au certat, până când unul a apucat de coadă o bâtă convingătoare şi i-a făcut zob scăfârlia deosebit de încăpăţânată a celuilalt. După care, a pus mâna gospodăreşte pe fierăstrău, a scuipat în pălmi şi l-a porţionat pe căpos, pentru a-l putea transfera în pungi de plastic şi a-l ascunde cine ştie unde, pe sub nişte poduri.
De ce spun eu că toată tărăşenia a fost prezentată de parcă ar fi fost un banc bun cu olteni? Fiindcă, de fiecare dată când vorbeau despre oribila crimă, reporterii şi invitaţii luminaţi de pe la tocşouri ţineau să ne facă precizarea că cei doi erau buni prieteni, foarte buni prieteni, prieteni la cataramă. „Şi să nu uităm că cei doi, criminalul şi victima, erau foarte buni prieteni....”, subliniau ei.
E foarte bine că cei doi erau prieteni, foarte buni prieteni, prieteni la cataramă. Gândiţi-vă, dacă erau duşmani, cine ştie ce nenorocire se putea întâmpla!