Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Cetăţeanul sucevean Sorin Dorneanu – mare colecţionar şi om de muzică - a scos pe piaţă, acum să tot fie 15 ani poate şi mai bine, o casetă muzicală splendidă, cu titlul „Şlagăre comuniste”. Un titlu uşor nedrept, deoarece şlagărele comuniste conţinute acolo nu erau cu totul comuniste, unele neavând altă vină decât că au apărut în acele vremuri, fiind însă lipsite cu totul de vreun mesaj proletcultist, ca să mă exprim aşa.
În fine! Reascult cu multă plăcere acea culegere de cântece, insistând pe cele semnate şi interpretate de fraţii Grigoriu, reuniţi în odinioară faimosul „Trio Grigoriu”. Mă delectez mai ales cu bijuteriile numite „Broscuţa îndrăgostită”, „Cabana Trei Brazi”, „Macarale”... Mă ung cu toate la inimă şi mă trezesc fredonându-le, fiindcă versurile am ajuns să le cunosc pe dinafară, de la excesul de fredonări.
De fapt, aici am vrut să ajung, la versurile acestor cântece. Citez, de pildă începutul de la „Macarale”: „Macarale râd în soare argintii/ Macarale, în zori de zi”... Şi-apoi, o macara ce credeţi că face? Un lucru măreţ: ridică două inimi în aer, făcându-le să se îmbine acrobatic, la maximă înălţime: „O macaraaaa.... mi-a adus un bileţel/ Îl prind iute şi-l citesc/ Spor la lucru şi te iubesc!” Ehei, unde-s macaragiii de altădată?!
O fi el cântec comunist, poate, dar pe cuvântul meu că mă mişcă mai mult decât lălăiturile astea din ziua de azi, compuse de oameni care posedă un fond de maxim 200 de cuvinte.
"
