Când se înfurie, Gigi Becali n-are nicio reţinere în a scoate pe tarabă cele mai intime secrete ale foştilor săi prieteni şi aliaţi, arătând prin asta că n-are nici mamă, n-are nici tată, nici naşi, cu atâta mai puţin un Dumnezeu.
De pildă, în aceste zile tomnatice, ne-a spus până i s-a răcit gura cum îi ducea el pe vremuri femei jucătorului de fotbal Gheorghe Hagi, deşi – în afară de faptul că dezvăluirile sale sunt imposibil de dovedit – ele nu mai au nicio relevanţă. Fiindcă dacă Becali îl ducea pe Hagi odinioară la femei, ce-i cu asta, în fond? Şi pe Becali l-o fi dus cineva, la vremea lui, la alte femei, sau poate la aceleaşi femei, fără ca acest lucru să aibă altă semnificaţie decât că omul o fi fost timid sau foarte ocupat. Ca să nu mai vorbim că, în momentul de faţă, Hagi e soţ şi tată, şi nu-s convins că nevasta şi copiii ţin morţiş să se pună la curent cu palmaresul său extrafotbalistic.
Am întrebat şi eu oamenii serioşi din politică şi din presă ce-i cu Becali ăsta, de unde şi până unde ascensiunea lui, de neînchipuit chiar pentru o ţară paradoxală ca România. Mi s-a răspuns că individul e susţinut de serviciile alea, ştiţi dumneavoastră care, de le zice secrete. Servicii care au, la rândul lor, în spate grupuri de interese fără acces momentan la putere; grupuri care l-au sprijinit un timp pe Vadim, până au văzut că ăla şi-a atins plafonul maxim şi nu mai creşte deloc, nici să-l tragi în sus cu macaraua. Aşa că serviciile au virat puţin la stânga şi-au ajuns la cine au ajuns.
Versiunea pare credibilă, dar eu îmi pun o altă întrebare. Serviciile alea n-au teamă că, mai devreme sau mai târziu, Becali se va înfuria şi pe ele şi va deconspira, cu aceeaşi nonşalanţă, secretele lor comune de acum?
Dar, de fapt, ce să ne mai mire. Doar tot români care gândesc cu picioarele sunt şi în structurile serviciilor secrete.
"