Papa Benedict al XV-lea, cunoscut deja ca un suporter înfocat al echipei „Bayern” din München, a ajuns la concluzia că trebuie să slujească mai îndeaproape jocul de fotbal. Prin urmare, şi-a pus banul la bătaie şi a achiziţionat de curând pachetul majoritar de acţiuni al clubului „Ancona”, din a treia ligă italiană, sau „serie C”, cum îi zic fraţii noştri întru latinitate.
Eu cred că suveranul pontif a apucat pe căi greşite, fiindcă fotbalul e mai curând lucrare a Diavolului, decât a lui Dumnezeu. De aceea, poate ar fi fost mai indicat dacă ar fi stat cuminte în continuare, pe sfântul său scaun.
E greu de crezut că un jucător din echipa papală, scuipat de un adversar în faţă, va întoarce şi celălalt obraz, cum povăţuieşte scripta sfântă. Mi-e greu să cred că un fotbalist papal faultat la piciorul stâng, îşi va pune la dispoziţia adversarului şi piciorul drept, pentru a mai primi o cotonogeală, în spiritul învăţăturii creştine. Şi-apoi, Sanctitatea Ta, dar de ce aţi optat pentru o echipă din liga a treia, n-aţi avut bani pentru una mai acătării, mai de doamne ajută?
În fine, cu toate că secretarul de stat de la Vatican, cardinalul Tarcisio Bertone, dă asigurări că totul e sub control şi că „vrem să aducem umanismul şi spiritul în sport”; eu îl aştept pe sfântul părinte alături de noi în tribună, să-i arătăm realităţile vieţii de suporter adevărat.
Înainte de meci îl vom servi cu bere, mitititei şi hamsii, iar în timpul meciului îl vom îndopa cu seminţe de dovleac şi îl vom învăţa să strige, în cor cu noi, toţi creştinii stadioanelor: „Pe ei, pe ei şi pe mama lor!”, precum şi „Muie Steaua!” ori „La Rapid în poartă e o cioară moartă!”.
Iar la urmă îl vom ruga să ne împrumute puţin toiagul papal, ca să-l putem snopi în bătaie pe arbitrul de centru, care ne-a furat trei lovituri de la 11 metri, şi puţin pe tuşieri, care au semnalizat nişte ofsaiduri inexistente.
"