Un prieten de-al meu, căruia afacerile îi merg de minune, a înfiinţat din banii lui personali o asociaţie ecologică numită „Alpheus”. Numele n-a fost ales întâmplător, Alpheus fiind unul dintre zeii greci ai râurilor.
Pe prietenul meu îl cheamă Adrian Christescu şi are afaceri în turism, în distribuţie şi în industrie alimentară. Ce-i drept, mereu se plângea că nu mai suportă mitocănia peturilor, conservelor goale şi hârtiilor de ambalaj zvârlite de români cât colo. Şi cum ce face omul cu mâna lui e sfânt, a decis să iasă din pasivitate şi să-şi pună banul propriu la bătaie.
Concret, acest om de ispravă confecţionează şi amplasează coşuri de gunoi pe traseele montane de mare trafic, curăţă albii de râuri, strânge mizeria tursitică de pe versanţii dealurilor şi din parcurile de agrement ale oraşelor din Moldova. Antrenează în aceste lăudabile activităţi elevi iubitori de natură, pe care îi trimite în tabere ecologice, sperând că, prin educaţie, România de mâine va avea o nouă mentalitate, de o calitate superioară.
Adrian Christescu se aşteaptă ca exemplul său să-i contamineze şi pe alţi oameni de afaceri cu potenţă la buzunar, care să-şi direcţioneze şi ei o parte din fondurile proprii spre activităţi similare.
Nu ştiu dacă va reuşi, căci a-i dezvăţa pe români de mârlănie e la fel de dureros precum castrarea. Dar parcă auzind de astfel de compatrioţi îţi mai vine la inimă puţină speranţă că România de mâine va fi mai suportabilă ca asta de azi. Din păcate, nu ştiu dacă noi mai avem şanse de-a o prinde.
"