Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Mă uit la cei de la Romtelecom şi nu-mi vine a crede ce băieţi de treabă s-au făcut de-un timp, ce foarte mari iubitori ai aproapelui sunt. Săritori din cale-afară, fac de toate pentru măria sa clientul: oferă reduceri şi gratuităţi pe termen lung, atât de generoase de cu greu îţi stăpâneşti lacrima să se prăvale, de emoţie.
Săracii oameni, aşa-i când monopolul de pe piaţă se duce naibii! Ani în şir, această firmă a fost un fel de stat în stat; ani în şir, scumpirile convorbirilor telefonice au cunoscut o asemenea depravare, de-ţi venea să crezi că asişti la un desfrâu într-un bordel al preţurilor. Vă mai amintiţi? Până mai ieri, era de-a dreptul un lux să-ţi suni părinţii şi să-i întrebi dacă mai sunt sau nu în viaţă.
Totul a fost şi s-a dus, precum o vară toridă. Şi de palatele de cleştar ai acestor foşti monarhi ai telefoniei s-a ales ruina. Vilele instituţiei, năpădite de buruieni, sunt scoase la mezat; prin clădirile somptuoase din marmură suflă vântul, doar-doar s-o găsi vreun muşteriu să le dea o trebuinţă; casele de vacanţă sunt bântuite doar de stafiile vremurilor de odinioară... Of, of, of!
Sper ca, atunci când le-or găsi totuşi cumpărător palatelor, astăzi inutile pentru uzul propriu, directorii firmei să nu uite să adauge la preţ şi stafiile pe care acestea le conţin. Nu ştiu cu cât se vinde pe piaţa mondială o stafie de bună calitate, dar oricum se poate lua un bun preţ pe ea.
"
