Cătălin MIHULEAC

"

Cred că spaţiul nostru românesc nu este deloc potrivit pentru cei timizi, pentru cei rezervaţi şi bine crescuţi. De ani buni, în România, partea leului o iau tupeiştii alde Dan Iosif, cel cu gura mare şi restul minuscul.

Acest fapt neîmbucurător sunt nevoit să-l repet tineretului cu care intru în contact. Le repet tinereilor că şansele sunt două la număr: ori o iau la goană şi nu se opresc până în Australia ori Canada, ori rămân pe loc şi-atunci trebuie să se lepede de cei şapte ani de-acasă, de respectul pentru semeni, de buna creştere, pentru a se adapta la mediu. Iar un strălucit exemplu de reuşită în viaţă sunt toţi mârlăneii care ocupă funcţii importante în statul nostru. Vrei să reuşeşti ca ei, porată-te ca ei.

Adaptându-se situaţiei, şi părinţii trebuie să-şi cultive pruncii în spiritul unei depline mojicii. Mititeii trebuie instruiţi pentru a utiliza corect o insultă, pentru a-şi săpa aproapele, pentru a şti pe de rost alfabetul mitocăniei. Ei trebuie croiţi cu nuiaua pentru a-şi trăda la timp prietenii, ei trebuie învăţaţi să-şi sugă dinţii cariaţi şi să scuipe cu eleganţă cât mai departe de propriul bombeu. Doar astfel vor reuşi în România de mâine ale cărei baze se pun, fireşte, încă de astăzi.

Mârlănia şi-a avut şi ea vârfurile. Mai ţineţi minte ghiulul de pe degetul mic al fostului premier Radu Vasile; sau unghia, crescută odată cu ţara, de pe degeţelul aceluiaşi prim-ministru? Ghiulul şi unghia lui Radu Vasile vor rămâne vii în manualul de istorie a neamului, laolaltă cu celebra cuşmă a lui Mihai Viteazul şi cu ţeapa voievodului Vlad.

"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Nevoia naţională de tupeu.

Comentarii