Pot să-ți ating zâmbetul?

Sub patronajul Bibliotecii Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava și prin directa implicare a prof. univ. dr. Sanda Maria Ardeleanu –directorul bibliotecii, la sala de lectură „Mihail Iordache” a prestigioasei instituții de cultură sucevene, sub genericul „poezia ca spectacol”, sâmbătă 05 aprilie 2025, a avut loc un magnific recital de poezie și muzică folk, cu participarea unor talentați poeți din Suceava, Rădăuți,  Sebeș – Alba, a unor tinere interprete, eleve la Liceul „Petru Rareș” din Suceava și „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, a formației „San Generation”, sosită tocmai din municipiul Fetești județul Ialomița.

      „Am privit acest eveniment ca pe unul special [...] ce moment extraordinar putem să facem [...] suntem fericiți că putem fi împreună [...] poezia ca este esența limbajului [...] iar acest spectacol este unic în sine” au fost cuvintele de bun venit pe care le-a adresat tuturor participanților prof. univ. dr. Sanda Maria Ardeleanu, gazda manifestării culturale.

       Inițiatorii și protagoniștii evenimentului au fost poeții Monica Almășan Buhac, Oltea Preluca, Sorin Luchian și Ovidiu Donisă din Suceava, Elena Tatiana Bizubac, Elena Liliana Bodnar, Lidia Stan, Livia Veronica Sfârnaciuc, Nicolas Zmoșu și Ioan Marcel Halus din Rădăuți. Și care l-au invitat pe poetul Sorin Dumitrache din Sebeș – ce editează an de an antologia „Poezia ca spectacol” și unde toți cei menționați mai sus apar cu creații lirice proprii – pentru a susține și coordona desfășurarea acestui frumos spectacol (așijderea altora desfășurate în întreaga țară), și la Biblioteca Universității „Ștefan cel Mare”, templu al culturii sucevene. (poetul Sorin Dumitrache fiind creatorul unei pagini de facebook ce are în prezent 98 de mii de membri, poeți din toată țara și din străinătate)

        Poetul Sorin Luchian l-a prezentat pe invitatul special al evenimentului – Sorin Dumitrache – spunând despre lirica acestuia că „ce vrea să spună în poezia sa, nu are nevoie de nicio explicație” –, atât de evident este totul, iar pentru a argumenta acest lucru, i-a recitat poezia „Hai să plecăm dintre străini”.

        Intrând în rolul de coordonator efectiv al spectacolului, poetul Sorin Dumitrache și-a precizat mai întâi marea dorință: „să inițieze tinerii în tainele poeziei și să-i facă să iubească poezia” afirmând că a publicat – la primul lor volum de poezie – peste 100 de tineri. Pe sine, s-a prezentat în versuri, cu poezia „De meserie... român”, recitând mai apoi tot din creația proprie, poezia „Haideți la Putna”.

        Pe tot parcursul spectacolului, invitatul din Sebeș a alternat cu dibăcie recitalul de poezie cu interpretări de muzică folk, reușind prin aceasta să creeze o atmosferă vibrantă, plină de emoție și frumos, intervenind în momente oportune cu versuri din lirica proprie: Îmi faci sufletul să zboare//Și să cânte și te plac//Și-n secunda următoare//Faci cu degetul să tac// (poezia „Zăpăceală”), M-am rătăcit în roua atâtor dimineți//Te-am căutat în iarba călcată în picioare// De cerbi ce-și duc în spate o sete la izvoare//Și-apoi în tot trecutul atâtor mii de vieți// (poezia „E prea târziu în viață să risipim secunde”).

      Din compoziție proprie, Monica Almășan Buhac a recitat poeziile „La răscruce de timpuri”: Suflă peste lume, Doamne, doar un strop de har divin// Și ne fă din fiare oameni, cum făcut-ai apa-n vin// Lumea Ta e la răscrucea timpurilor vechi și noi,//Doamne, fă cumva să mergem nu-nainte, ci-napoi//, „Mi-e milă că-i a mea”: Mi-am pus inima-ntr-un cui, să nu mai umble hai-hui// că de-o scap, face ce vrea,//Carte nu știe deloc, iubește până ia foc//...Și mi-e milă că-i a mea// Nu iubește cântărit, merge spre plus infinit// și, „Ce iubește o femeie”:Să-i aduci în dar fiori// Puși în poala unei flori//S-o întrebi, din când în când// Ce- are- n suflet... ce-are-n  gând// Iar de vrei s-o fericești, Spune-i: - Ce frumoasă ești!//, iar Ovidiu Donisă, poezia „Îngerul de lângă noi” (dedicată doamnelor): Amintește-i că-i frumoasă// Strânge-o-n brațe, adu-i flori// Și-ai s-o simți...o vor străbate// Prin trup... sute de fiori// și „Bătrâna doamnă”; Bătrâna Doamnă, ce-asculta rigidă// Întoarse iute capul spre oglindă...// Nu mai avea acea rochie frumoasă// De dedemult, din falduri de mătasă//.

         Poeta Elena Tatiana Bizubac, președintele executiv al Cenaclului „Mignon” din Rădăuți, a recitat poezia „Pot să-ți ating zâmbetul?” din volumul de poezie „Îngerul cu ochi albaștri” editat 2024: Pot să-ți ating zâmbetul?// Să-ți iau albastrul din priviri,// să colorez cu el cerul din care se preling lacrimi de fericire//.... și apoi să-i fur curcubeul,// să decorez cu el sufletele triste// și, din volumul în curs de apriție, poezia „Te-am căutat din nou”: E-atâta iarnă, unde să m-ascuns// Când poarta zăbrelită ți-e cu țurțuri// Și parcă ți-aș zări un zâmbet furibund// De nenorocul meu pari să te bucuri//. Profesor Oltea Preluca, ceacare a lăsat recent catedra de istorie celor mai tineri și s-a regăsit în poezie, a interpretat o emoționantă, vibrantă și dureroasă poezie, ce ne-a amintit de  masacrul de pe 01 aprilie 1941 de la Fântâna Albă -, localitate în zona de graniță a Ucrainei cu România (autoarea fiind născută în apropiere), intitulată chiar, „La Fântâna Albă”: Nu călca, nu călca!// La Fântâna Albă// pământul mustește// de sânge și dor.// Și cine mai are// azi timp ca să vadă// că iară corbi negri// țipă, și zboară,// și-alungă nădejdile// românilor?//.

       Elena Liliana Bodnar a recitat poeziile „Străinule” și „Arborele vieții”: În satul sfânt din Bucovina mamă// Alint și leagăn am avut natura//Un Arbore ce sufletul mi-l chiamă//Când clopotele-și cântă partitura//. Lidia Stan, poetă, membră a Cenaclului „Mignon” din Rădăuți a recitat poezia „Destinul unui muritor” din volumul „Plus-Minus Infinit” editat 2022 : M-au sărutat ca Iuda, toți// Și au plecat pe drumul lor // Pân' și Iisus a plâns amarnic// Destinul unui muritor//, iar colega ei de cenaclu, poeta Livia Veronica Sfîrnaciuc, poeziile „În lumina Învierii” și „Icoana Floriilor” din volumul „Șoapte spre cer”: Iar în cămara ta închide-te!... în gând// Vorbind cu tine însuți, cu Domnul tău, oricând...// Zăvorul sufletului zdrobește-l, ca să cază,// Lumina Învierii să-ți mai aduc-o rază!..//. Din același colectiv, poetul Nicolas Zmoșu, elev la Colegiul Tehnic din Rădăuți, a recitat poezia „Ciorile”: Negru gând se abate peste oraș,// Un stol de vipere cu aripi// Au înnegrit cerul cu prezența,//Dar nimeni nu le-a simțit/,/ iar poetulIoan Marcel Halus, bibliotecar, poezia „Privesc”: Deși n-am aripi,// pot sa zbor// printre fractali//și umbre//.

      Membrii formației de muzică folk „San Generation”, Adelina Zăbavă, Nicolae Bica, Gheorghe Viorel și Mihai Ștefan, interpretând vechi melodii ale Cenaclului „Flacăra” pe versurile poetului Adrian Păunescu și melodii noi, pe versurile poetului Sorin Dumitrache, au animat, după fiecare recital de poezie, întreaga manifestare, dându-i întregului spectacol ritm și culoare. La deplinătatea frumuseții momentelor muzicale și-au adus contribuția elevele de la Liceul „Petru Rareș” din Suceava, Aura Arotăriței și Ioana Adomniței, care au interpretat piesele muzicale „Taina” și „Galbenă gutuie”,precum șiTeodora Georgiana Rusu, elevă la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, care a interpretat chitară și voce melodiile „Răsai asupra mea” și „Copaci fără pădure” pe versuri de Mihai Eminescu și respectiv Adrian Păunescu.

     Spre finalul manifestării culturale, poetul Sorin Luchian, cu aprecieri laudative despre întregul spectacol, a recitat din lirica proprie poezia „Recunoștință” (închinată soției Carmen): M-ai adunat...în cioburi...de pe jos...!//M-ai refăcut...cu drag și cu sfială// Și ...când eram  rănit și suspicios//Mi-ai  risipit și  chin  și îndoială...!// și, poezia „Toamna vieții” : N-am loc pe suflet ...fără cicatrice//Ca și pe alții...soarta  m-a lovit...!//Și zi de zi..oglinda rea ...îmi zice// Măi omule...! Da’ ce-ai îmbătrânit...!//

      Cuvântul de final l-a avut însă prof. univ. dr. Sanda Maria Ardeleanu, pe care toți participanții au îmbrățișat-o și care s-au întrecut, care mai de care, să se fotografieze cu emeritul cadru didactic universitar, iar cei care au avut la dânșii câte un volum de poezie sau de proză au avut fericita ocazie să-l dăruiască colecției bibliotecii, spre nemurirea spiritului lor. Și a națiunii.

Vasile Aioanei