Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Începe să fie o mândrie de-acum pentru câmpulungeni faptul că, în ultima perioadă, din ce în ce mai multe personalităţi literare preferă Biblioteca Municipală Câmpulung Moldovenesc pentru lansări de care. Poetul şi eseistul Alexandru Ovidiu Vitilă, doctor în istorie, membru al Uniunii Scriitorilor din România, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi redactor-şef al revistei „Bucovina literară”, a ales chiar instituţia culturală de prim rang a urbei noastre pentru lansarea în premieră a noului său volum de poezie, intitulat „Maki Haku”. Şi-aceasta, tocmai pe 21 martie 2025, de Ziua Internaţională a Poeziei. Este cel de-al nouălea volum de poezie publicat de către autor din 2003 încoace, dintr-un total de treisprezece (patru de eseistică), toate distinse cu premii naţionale şi internaţionale, cele mai multe ale Uniunii Scriitorilor din România.
„Bun găsit, oameni-lumină, oameni poezie, în această unică zi a vestirii primăverii: o primăvară a poeziei, în pădurea gândurilor și sufletului fiecăruia dintre noi, în care versul salvator ne arată calea, oricât de nepătruns ar fi hățișul”. Cu aceste cuvinte ne-a întâmpinat şi a deschis manifestarea doamna profesor Nicoleta Bogoş, managerul Bibliotecii, cea care a făcut posibilă desfăşurarea acestei manifestări culturale în urbea de la poalele Rarăului, şi cea care şi-a continuat întâmpinarea de bun venit cu versurile poetului din volumul „Maki Haku”, cu poezia „Floarea-păianjen”: „pe mine aşadar m-a trezit / insecta (floarea-păianjen / încremenită ca o piatră albastră / un timp triunghiular / ne-a încâlcit în cuvintele lui / pe viaţă şi pe moarte”.
„Întâlnirile de acest fel sunt calea prin care dăm culoare și armonie lumii cenușii, împărtășind poezia din fiecare dintre noi. Dacă ne închipuim că fiecare dintre cei prezenți este un vers... ce poezie!”, a mai spus amfitrioana Nicoleta Bogoş, invitându-l pe Romică Grosu, profesor la Clubul Copiilor din Câmpulung Moldovenesc, pentru ca manifestarea propriu-zisă să înceapă în acordurile muzicale ale naiul său fermecat. Acompaniat la orgă de Mihai Brândău, bunul său prieten și colaborator, Romică Grosu a reuşit cum nu se poate mai bine iniţierea acestui eveniment cultural, stârnind fiori, prin interpretarea de excepţie a melodiei „El condor pasa” din repertoriul internaţional, ca mai apoi, pentru periodicitatea şi deplina animare a evenimentului cultural, să încânte publicul prezent prin interpretarea „Ciocârliei” şi a unei suite de alte melodii inspirate din folclorul bucovinean combinat cu muzica clasică. ,,Crezând în vers, în suflet ai / Încântător murmur de nai" l-a încurajat pe parcurs, în versuri, Nicoleta Bogoş.
Invitată de managerul Bibliotecii să prezinte volumul de poezie lansat în premieră la Câmpulung, profesoara Isabel Vintilă,critic literar, prozator și traducător, doctor în filologie şi membră a PEN Club România, a arătat că autorul a decis să pună un titlu sugestiv, Maki Haku (sulul alb în traducere), fiind un artist japonez „care l-a impresionat prin simplitate şi mesaj”, şi că prin însuşi titlul cărţii poetul Alexandru Ovidiu Vintilă „anunţă turnura pe care o va lua poezia sa”, convins fiind că poezia „este esenţă [...] se scrie pe sine însăşi, fără emfază, fără trucuri care să atragă cititorul prin formă [...], Alexandru Ovidiu Vintilă încearcă să fie în acest volum un caligraf al adevăratei poezii”.
„Maki Haku” vine altfel cu un mesaj nuanţat faţă de volumele anterioare - „Transparenţa unui popor de foci” ori „Insectele imperiului”. În fapt, este o continuare a mesajului din volumul „Iglu”, publicat în 2022, când autorul „a devoalat cititorului ce se întâmplă în interiorul cald al locuinţei de gheaţă, acolo unde sălăşluiesc laolaltă vii şi cei plecaţi, cei iubiţi şi cei uitaţi, ca într-un miez primordial [...], Maki Haku adună o poezie a adevărului, a vieţii, a iubirii genuine.”
Arta lui Maki Haku l-a impresionat deci pe poet, „poezia pictată” a acestuia „[...] credinţa că puţin înseamnă tot, iar cuvântul este creator de adevăr [...]”. Omul trebuie să înveţe arta supravieţuirii pare să fie un alt mesaj al tomului, depistat în poezia „Ţările de jos” prin versurile „din infern în purgatoriu / şi iarăşi în infern” pentru că „în absenţa unei lumi echilibrate şi primitoare, fiinţa umană este nevoită să se refugieze în sine”. Cu totul şi cu totul impresionantă este poezia „Aş fi vrut să mă nască”, pe care poetul o închină mamei sale Valentina - Gabriela: „venind / ca o ţintă / invocând / măcar lumina opacă şi caldă a cerului / lumea fragilă ca / viaţa aceasta mai mult nevăzută” pentru că „acela care n-a avut niciodată o femeie care să-l poarte în pântecele ei şi să-l nască din nou şi din nou nu se poate numi fericit” (Isabel Vintilă).
Video, cu lacrimi în ochi (pentru că un banal accident la picior l-a împiedicat să ajungă la Câmpulung oricât de mult şi-ar fi dorit), poetul şi eseistul Alexandru Ovidiu Vintilă a salutat şi a mulţumit publicului prezent, încurajat de inimoasa Nicoleta Bogoş, care, depistându-i stropii ce se pregăteau să curgă pe obraji, i-a întărit certitudinea că dânsul, prin spiritul său, este oricum prezent, iar evenimentul va fi unul de succes.
În referire la noul său volum de poezie, cu un „titlu voit surprinzător” pentru că „poezia trebuie să atragă atenţia, să şocheze”, Alexandru Ovidiu Vintilă a făcut menţiuni despre cum a fost receptat opul de critica literară încă din stadiul de manuscris, citându-l pe unul dintre cei mai importanţi poeţi şi critici literari postbelici, Ion Pop, precum şi pe poetul şi dramaturgul Matei Vişniec: „poezia lui Alexandru Ovidiu Vintilă îmi sugerează imaginea unui seismograf al stărilor sufletești și al raporturilor noastre fragile cu lumea [...]”, în continuare recitându-ne poeziile „Floare-păianjen” şi „Toţi”, vorbindu-ne mai apoi despre scriitori şi artişti pe care - în parcursul său literar - i-a îndrăgit şi despre care a scris, cum sunt Geo Bogza, Victor Brauner, Angela Marinescu. „Să ne bucurăm că poezia există” sunt cuvintele cu care distinsul om de cultură sucevean şi-a încheiat pledoaria pro frumuseţe şi încântare, pe care lirica sa ne-o transmite cu asupra de măsură.
Când microfonul i-a revenit publicului, Vasile Aioanei a ţinut să remarce eforturile constante pe care Alexandru Ovidiu Vintilă le face în calitate de redactor-şef al revistei „Bucovina literară”, o publicaţie „a noastră, a tuturor sucevenilor [...] şi una dintre cele mai bune reviste, nu numai la nivel judeţean, ci şi la nivel naţional”, pentru această strădanie făcându-se emisarul scriitorului câmpulungean Constantin Tiron, care l-a delegat să-i ofere din partea Asociaţiei Scriitorilor şi Ariştilor „Voievozi de Obcină” diploma şi trofeul „Mihai Eminescu”. Totodată, vorbitorul a făcut referiri la modul cum este apreciat poetul şi eseistul Alexandru Ovidiu Vintilă în elita culturală ieşeană, preţuire reflectată nu doar în premiile ce-i sunt acordate operei sale de către Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România, ci şi de critica literară de pretutindeni. Şi pentru care a citat din cronica „Maki Haku” apărută în numărul din martie anul curent al revistei „Convorbiri literare”, ce poartă semnătura reputatului critic literar Adrian Dinu Rachieru: „Ca redactor-şef al <Bucovinei literare> e mereu elegant, de o civilitate fără cusur, împăcând orgoliile (în clocot) din viesparul scriitoricesc. Ca poet, câştigându-şi o voce distinctă, în ascensiune [...]. Da, Alexandru Ovidiu Vintilă s-a construit cu răbdare, urcând şi meritând o altă vizibilitate în peisajul nostru liric”.
Poeta Gabriela Braha Strugaru a recitat poezia „Pe vertical şi pe orizontală” din volumul „Maki Haku”, iar scriitoarea Alina Andruhovici Lucău a ţinut să evidenţieze impotanţa şi exemplul personal pe care soţii şi literaţii Isabel şi Alexandru Ovidiu Vintilă o au pentru noi toţi, constituindu-se într-un reper literar fundamental.
În cuvântul de încheiere şi în asentimentul tuturor, profesor Nicoleta Bogoş a dat asigurări distinşilor invitaţi că evenimentul cultural la care am fost fericiţi să putem lua parte „ne-a înveșmântat în poezie, într-o încântătoare zi de primăvară, născând la vremea echinocțiului o pădure de gânduri, de idei şi împărtășiri”.
Vasile Aioanei
