„ETERNUL FEMININ”

MOTTO:„…din umbra acestui cuvânt/se va scrie un alt cuvânt/purtând umbră/până când/deodată/cineva va naște focul…”(Liviu Apetroaie)

Fie că este Venus, Psyché, Elena, Isolda, Margareta…, femeia, ca simbol care „ne-nalță în tării”; vorba lui Goethe, a schimbat mereu fața istoriei. Aidoma picturii lui Cézanne, care ne-a dăruit imaginea „eternului feminin”, de Ziua Unirii, la Biblioteca Municipală Câmpulung Moldovenesc, „Femei ilustre din spațiul românesc”, volumul realizat de Nicolae Busuioc, ne-a adus pus în rama sufletului frumusețea, sensibilitatea, duioșia, candoarea, prinse în peste 180 de portrete livrești: „Venim cu acest prim volum dedicat galeriei feminine în ale cărei rame aurite stau portretele luminoase ale celor care și-au împletit destinul cu istoria, arta și știința țării, o galerie supraviețuitoare în întreaga dimensiune temporală și spațială.”, mărturisea însuși autorul în Nota de început.

Cartea FEMEI ILUSTRE DIN SPAȚIUL ROMÂNESC a apărut la Editura Vasiliana'98 – Iași, în 2025, iar invitații evenimentului din Câmpulungul bucovinean au fost prof. univ. dr. Ioan-Alexandru TOFAN și criticul literar Liviu APETROAIE care au vorbit despre volumul dedicat „eternului feminin”, plecând tot de la mărturisirile autorului: „Femeia sensibilizează, ea poartă în sine căi de revelare a splendorii și tot ea dă formă năzuințelor văzute și nevăzute ale vieții. «Eternul feminin» nu în sensul mitului creat de bărbați prin care identitatea feminină este legată doar de rolul reproductiv, ci de cel în care fiecare femeie trebuie să fie liberă în a-și accesa potențialul, în a exista într-o viață frumoasă, demnă, împlinită, morală și intelectual-creatoare.”

Amfitrionul Zilei Unirii întru Cuvânt a fost managerul bibliotecii câmpulungene, Nicoleta Bogoș, care i-a ispitit cu „desfătări culturale pe toți cei care pot duce mai departe cuvântul.”

Nicoleta Bogoș ni l-a prezentat pe Nicolae Busuioc ca fiind „cel care a transformat podul de flori în pod de cuvinte”, dar și ca personalitate culturală marcantă:„eseist, critic și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Iași, cu o bogată activitate publicistică și editorială este, în primul rând, un iubitor de carte și cultură. Bibliograf principal, apoi director al Bibliotecii «Gh. Asachi», Iași timp de peste 3 decenii, Nicolae Busuioc se înscrie în rândul oamenilor de cultură contemporani pentru care, moștenirea culturală este un mod de viață și o datorie pentru generațiile ce vin!”

La zi mare, într-un cadru simbolic – pe simezele bibliotecii dăinuie expoziția de pictură Semne, semnată de Florin Buciuleac – în acordurile realizate de orga fermecată a lui Sașa Bidirel, „oaspeții ieșeni au dat mână cu mână” cu gazdele câmpulungene, intonând ca pe un imn al unirii întru cultură, versurile: „Cobora cerul pe ape/Ion Roată când vorbea,/Se trăgeau munții aproape,/Dunărea vorbea și ea./Și zvâcni codrul ca para,/Grâul tresări din somn./Striga Roată: «Vrem cu țara,/ Noi îl vrem pe Cuza domn!»”

Revenind la Câmpulungul adolescenței petrecute la Liceul Militar, Liviu Apetroaie a vorbit despre o adevărată unire culturală, realizată în orașul de la Poalele Rarăului, într-o zi istorică, unire realizată printr-o carte-document, o carte cu multiple valențe care propune o multitudine de „chei de receptare”, „o carte foarte împlinită”, în care se prezintă „portrete cât mai exacte, convingătoare”, un album care ne dezvăluie „maniere de învățare a felului în care suntem”.

„De ce am avea nevoie de o astfel de enciclopedie?” – a întrebat Ioan Alexandru Tofan, care a dat, de altfel, și un răspuns posibil: „pentru a da consistență întregului acestei culturi.” Universitarul ieșean l-a prezentat pe Nicolae Busuioc ca având „obsesia ordinii și a întregului”, „răbdare și putere de colecționar”, „iubitor de ordine”, „cu viziune anecdotică”, iar albumul se vrea „o carte despre feminitate ca atare, în care există două moduri de asumare a feminității, în istorie, puternic și pe față, dar și discret, însă decisiv.”

Ioan Alexandru Tofan a zăbovit apoi asupra conotațiilor adjectivului „ilustru”: „Ce înseamnă să fii ilustru? Să-ți apară numele ca nume de stradă sau de piață…În Grecia antică, ilustru însemna să fii cântat de poeți…Astăzi, ilustru înseamnă să scrie frumos domnul Busuioc despre tine…”

Discursul autorului, Nicolae Busuioc, printr-o modestie proverbială, călăuzită de celebra „sancta simplicitas”, a avut un leitmotiv anecdotic, dar profund…„Dacă aș fi avut fițuica…!?”

Mărturisirea savantului a pus lumea în ordinea bunului-simț și a dreptei măsuri: „Nu sunt ce par a fi, vorba lui Minulescu, nu sunt nici ceea ce sunt, sunt un iubitor de carte, de lectură, de natură, îmi place să admir copacii, frunzele, firul de iarbă…Uneori, stau aproape de greieri și de cărăbuși și de alte viețuitoare care, din păcate, cad victimă oamenilor…”

Mărturisirile de altădată ale profesorului ne-au făcut pe noi, cititorii, să ne aplecăm, prin cuvânt, asupra urmei personalităților dispărute: „Cititorul fixează în memorie şansele cu care îşi propagă plenitudinea limbii în rezonanţele sale subterane şi puterea sa de a folosi valorile textuale. Cunoştinţele dobândite prin memorie sunt cunoştinţe care vor rămâne, cel puţin selectiv, până la sfârşitul fiinţei sale.” (Nicolae Busuioc)

De la enciclopedismul personalităților ieșene, Nicoleta Bogoș a invitat audiența la „degustarea” unor personalități enciclopedice locale, „artiști care n-au nevoie de cuvinte”, „ultimii rapsozi ai Bucovinei”, care au îmblânzit sufletele cu sunet de fluier și acordeon – Gheorghe Zlevoacă și Silviu Pazar, printr-un repertoriu complex, de la doina bucovineană, la cântecul interbelic al lui Zavaidoc.

Convinsă că „undeva mai trebuie legat firul”, moderatorul evenimentului, Nicoleta Bogoș, a dat cuvântul publicului: „Îmbrăcați-vă în Cuvinte și Dumneavoastră!”

Așa, Ion Filipciuc a venit cu traista de amintiri, din care ne-a oferit câte o poveste de viață, simțindu-ne toți ca „niște școlari care se zbenguie în literatură”.

Colonelul și scriitorul Vasile Aioanei, vicepreședinte al Cenaclului câmpulungean „Țara de Sus”, a salutat delegația ieșeană, în special pe reprezentanții Editurii Vasiliana – Camelia și Florin Busuioc, editură unde și-a publicat două cărți. Cum bine s-a spus că Ziua lui Eminescu este în fiecare zi, poeta Gabriela Braha ni l-a redat pe Eminescu printr-o poezie, găsită și oferită publicului, „Bate vânt de Eminescu”.

Emoționant a fost Cuvântul traducătorului în limba engleză a albumului, Rareș Busuioc, mărturisindu-ne că „această carte este un proiect care definește relația cu bunicul meu”, „legătura dintre autor și traducător este aidoma legăturii dintre bunic și nepot…”

Din nou, „puterea cuvântului” a făurit lumi la BMCM, în care fiecare dintre noi a fost părtaș la adevărate „lecții de cuvinte în care literatura trebuie să fie vie, dincolo de orele de limba română” (Nicoleta Bogoș), iar îndemnul final, al moderatorului, poate fi scrijelit pe frontispiciul bibliotecii: „Țineți cuvintele prețioase la rever!”

Luminița Reveica Țaran