Într-un prezent în care războiul se țese încă pe pânza vremii, arta devine un refugiu și o formă de rezistență. „Călători între două lumi”, iubitori de oameni și de cultură, invitați de pe cele două maluri ale Prutului, cu inima înfășurată în culorile românismului, au scris o poveste a supraviețuirii, într-un „spațiu al prieteniei, al creației și al dialogului”, la Palatul Culturii din Iași, în Sala „Ștefan Procopiu”. Cum „arta nu cunoaște limite”, întâlnirea s-a dovedit a fi „o punte între suflete, limbi și identități”, un dialog transfrontalier despre dăruire, prietenie și speranță.
Sub egida Societății Scriitorilor Fără Frontiere, condusă cu sufletul cât o țară întregită, de directorul Elena Mândru, întâlnirea „Interacțiuni literare transfrontaliere” a avut ca fir roșu proiectul „Și nouă ne pasă”, inițiat în aprilie 2024, destinat ajutorării copiilor români, orfani de război, celor cu lipsuri materiale și probleme majore de sănătate din raionul Cernăuți.
Prieteni din Cernăuți (Ucraina), Ungheni (Republica Moldova), Suceava, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Fălticeni, Roman, Iași, au îmblânzit timpul de decembrie, primenindu-l prin creație, frumos și dar: Maria Toacă-Andrieș, Carolina Jitaru, Elena Nandriș, Liliana Starciuc Beleniuc, Viorica Mazuric, Larisa Zugravu, Maria Apetroaiei, Dumitru Șerban, Paraschiva Abutnăriței, Ioan Abutnăriței, Luminița Reveica Țaran, Mihaela Paraschiv, Ion Sima Delagaleș, Angela Stoian Mihai, Ticu Mihai, Liviu Papuc, Titi Nechita, Oleg Spânu, Maria Loghin, Elena Sârghe, Vasile Aioanei, Gabriela Braha, Alexandra-Iuliana Șliapcă, Mihaela Ungureanu Botezatu, Elisabeta Botez, Maria Murariu, Liuba Patriciu…
Moderatorii evenimentului au fost Elena Mândru, Președintele Societății Scriitorilor Fără Frontiere, și Ana Crudu, Președintele Societății „Blessing Hearts”. Invitații speciali ai acestei sărbători a românilor de pretutindeni au fost Andrei Apreotesei, Directorul Complexului Muzeal Moldova, Grigore Radoslovescu, Președintele UZPR, Filiala Iași, Aurelian Semaur Holeră, Cantautor-pian, Cristian Harhătă, artist – muzică populară, Puiu Crețu, cantautor- flaut, Ofelia Florica Haranguș, artist – muzică populară. Momentele care au înveșnicit mijlocul de decembrie, în așteptarea sacrului întrupării, au fost: „Sărbători creștine de iarnă”, prof. univ. dr. Evelina Moraru, „Istoric al orașului Cernăuți”, col (r.) Ioan Abutnăriței, Lansare de carte - ,,Cântă cucu-n Cernăuți", de Maria Toacă (Cernăuți), prezentată de prof. Paraschiva Abutnăriței, Lansare Album muzical, „Cred în fericire”, Carolina Jitaru, Lansare de Carte, „Culorile magice ale cuvintelor”, de Elena Mândru, prezentator Liviu Apetroaie.
Simțind colții neîndurători ai războiului, scrijelind în inimi de copil, oameni cărora timpul le-a dăruit ani, au transformat sacrificiul creației într-o dăruire continuă. Așa, cărți, albume muzicale, păpuși tradiționale, și-au găsit loc de bucurie în mâinile oamenilor care au șters, poate, o lacrimă, prin achiziționarea acestor obiecte de artă, iar darul de arginți va însenina viețile întunecate de zbuciumul războiului.
După „o toamnă care și-a închis porțile”, oferindu-ne un adevărat „eveniment cromatic”, „la apogeul timpului care trece”, într-un decembrie care primenește și sfințește vremuri și oameni, prof. univ. dr. Evelina Moraru ne-a propus o întoarcere la copilărie, mărturisindu-ne că „este singurul loc în care m-aș întoarce”, o copilărie, ca stare permanentă a sufletului, o așteptare continuă a dumnezeirii, o lecție despre taină, smerenie și bucurie.
Colonelul iubitor de istorie și de adevăr, Ioan Abutnăriței, ne-a invitat într-o călătorie imaginară, de-a lungul veacurilor învrăjbirii, de la Prut, din Gara Mare din Cernăuți, Turnul Primăriei, Piața Grigore Ghica, Reședința Consiliului Militar Regional, Piața Vasile Alecsandri, Palatul Culturii, până la Iași, locuri care „răscolesc istoria și sufletul românesc din Cernăuți”, „în acest Vatican al ortodoxiei”, cufundat în hăurile istoriei, simțind răstignirea pe visuri pierdute – „pe măsură ce înflorea Cernăuțiul, murea spiritul românesc”.
Pentru a șterge, parcă, împărțirea pe două hărți, cartea jurnalistei Maria Toacă, „Cântă cucu-n Cernăuți”, „ne-a reunit într-un scop nobil, pentru a ne bucura de valorile neamului românesc, în amintirea suferințelor de veacuri” (Paraschiva Abutnăriței). De la Ungheni, „cu inima care bate pe malul Prutului”, cele trei doamne îmbrăcate în tricolorul nemuritor, Liliana Starciuc Beleniuc, Viorica Mazuric, Larisa Zugravu, ne-au adus „povești care transcend hotare și care să aline”, tocmai pentru „a țese o altă poveste, a unui neam desăvârșit”. Cu muzica în suflet și în gând, Carolina Jitaru, împreună cu „Doamnele Române”, de la Cernăuți – Maria Toacă și Elena Nandriș, a simțit venirea aceasta „ca pe o surpriză și un cadou” și a cântat pe corzile sufletului fiecăruia, cu arcușul lacrimilor.
Simțind pădurea ca pe „o bibliotecă vie”, inginer silvic fiind, dar și poet, Ion Sima Delagaleș a primit, din partear SSFF, Diploma de Catifea, la cei 75 de ani, în slujba vieții. Din partea Societății Scriitorilor Fără Frontiere (SSFF), au primit onorante plachete următorii slujitori ai cuvântului: Maria Toacă, Ioan Abutnăriței, Maria Apetroaiei, redactor-șef la ,,Moldova literară", Luminița Reveica Țaran, redactor intern al revistei „Moldova Literară”. La rândul său, președinta SSFF, Elena Mândru s-a bucurat de Diploma de Gratitudine, primită din partea „Doamnelor Române”, de la Cernăuți.
Ca un adevărat simbol al timpului, Calendarul realizat de caricaturistul C. Pătrășcan le-a dăruit unor mânuitori de cuvânt eternitatea unei clipe: Liviu Papuc, Angela Ticu Stoian, Ana Crudu, Vasile Aioanei, Maria Loghin.
Când timpul era încă prins în rama gândurilor, la Palat, au răzbătut „culorile magice ale cuvintelor”, înflorindu-ne efemerul și îmbrăcându-ne în fericirea sacră a spovedaniei livrești: „Am încercat prin micile poeme / Să fiu cu zâmbet nou în Paradis, / Spre a uita de margini de abis;” (Elena Mândru). Așa ni s-a dezvăluit „o carte ca o confesiune, scrisă de Elena Mândru, uneori cu umor, alteori în culorile arămii ale toamnei. O «fotografie» a lăuntrului său în oglindă…” (Marius Chelaru, prefațatorul cărții). Elena Mândru și-a asumat deschiderea sufletului, a râs și a plâns, în același timp, cum însăși mărturisea: „Aș vrea să scriu un nou poem / Cu versuri albe și pestrițe; / Le-aș proteja ca un totem / Și le-aș drapa în vechi altițe…” Prezentatorul cărții, Liviu Apetroaie, spune despre Elena Mândru că este mereu în poezie, iar ceea ce ne oferă, prin acest volum, este „un atelier de pictură a cuvintelor”, ca și cum „ar deschide un dulap cu fotografiile vieții și ar folosi niște eboșe, ca formulă lirică.”
Prin îmblânzirea orelor, cu arta de a trăi întru dăruire, s-a plâns și s-a râs la Palat, s-a cântat și s-a recitat, s-a simțit bucuria sărbătorilor până la pactul cu transcendentul și s-a scris o pagină din istoria neamului românesc…
Luminița Reveica Țaran