„Prin rumen miez de toamnă”, când „ora,-n octombrire, e dementă”, la Biblioteca Municipală Câmpulung Moldovenesc, sub bagheta magică a managerului Nicoleta Bogoș, poetul Valerian Bedrule a lansat două cărți de poezie, ”Aș vindeca Lumina, șaizeci de poezii și încă două”, - redactare, tehnoredactare, coperte, corectare și grafică, Valerian Bedrule -și Ediția a doua a volumului ”Cu fluturi în călcâie, cincizeci de poezii și încă șase” (revăzute și revizuite) –redactare, tehnoredactare, coperte și corectare, Valerian Bedrule, grafica, prof. Adina-Maria Butnaru. Ambele volume au apărut la Editura PIM, Iași, în 2024, și reprezintă o invitație poetică la frumusețea, muzicalitatea, grandoarea și strălucirea versului clasic, ca mânuitor al semnificațiilor culturale universale: „Se poartă clasic, totuși; mirajul e aseptic, / doar secolul albește, Dali rămâne sceptic.”
Poemele lui Valerian Bedrule răstălmăcesc metafizic cotidianul, imprimându-i fragmente de eternitate, cizelate de ascuțișul condeiului. Sunt „poeme cu șireturi desfăcute”, „poeme cu șireturi gri”, în care „verbul e în delir”, „consoanele bârfesc”, „osificata rimă-i pierdută într-o stanță”, iar când „mă strânge Terra,-n cercul ei de scamă”, poetul își caută refugii în vulnerabilități: „mă scald în linii curbe, ascunse în călcâie”.
Cu talent, aplecare asupra versului eclectic, cu profesionalism și dăruire, doamnele profesoare Dorina Ghideon și Paraschiva Abutnăriței au propus chei de lectură pentru poezia lui Valerian Bedrule, apreciind forma perfectă, impunătoare, care ascunde o tematică profundă, universală, trecută prin ”furcile caudine” ale eului auctorial.
Scriitorul Ioan Popoiu a argumentat faptul că poezia trebuie să revină în prezent, pentru a face posibilă supraviețuirea, în vremuri de război. Despre alte vremuri, ale Cernăuțiului, implicit, ale Bucovinei de altădată, a vorbit scriitorul Ion Filipciuc, prin intermediul unei prezentări de diaporame, pe principiul dictonului „o imagine valorează cât o mie de cuvinte”.
De la muzicalitatea absolută a versului bedrulian, s-a trecut la adevărate miniconcerte, susținute de Romeo Constantin Grosu, Niță Bârsă și Puiu Crețu, care au ipostaziat, prin sunet, sufletul poetului și au recreat lumea prin flaut, nai, chitară și orgă.
Prieteni de condei și de viață au venit să se înfrupte din cuvinte și să dea mână cu mână, pentru a făuri un adevărat tablou al umanului însetat de frumusețe: Limona Rusu, Mariana Bilic, Ovidiu Donisă, Grațiela Țurțu, George Sauciuc, Monica Buhac (Suceava), Constantin Bulboacă, Eleonora Bulboacă, Puiu Crețu, Maria Crețu, Marinel Dănilă, Firicel Popescu (Fălticeni), Radu Bercea, Mihaela Drelciuc, Gloria Nistor, Constantin Simirea, Radu Stancu (Gura Humorului), Dumitru Muntean, de la Zaharești, Ioan Mugurel Sasu, de la Vama, Ion Filpciuc, Ioan Popoiu, Traian Nistiriuc, Zina Cucoș, Luminița Ignea, Luminița Reveica Țaran (Câmpulung Moldovenesc), Paraschiva Abutnăriței, Ioan Abutnăriței, Jenica Romanică, Tirel Romanică (Vatra Dornei).
O viață întreagă, șlefuind sufletele copiilor, cu dalta cunoștințelor, Valerian Bedrule, ultimul învățător al acestui secol, cum mărturisește cu mândrie, i-a avut în preajmă, la această lansare de colecție, și pe oamenii care au creat generații de elevi, fie învățători sau profesori, dar și prieteni și rude, care i-au fost mereu alături, la bine și la rău: Silviu Ciulei, Ilie Bartoș, Laura Bartoș, Elena Hreciuc, Cristiana Mihaela Timofte, Adina-Maria Butnaru, Livia Oanea, Constantin Oanea, Valentin Stats, Elisabeta Ivan, Ioana Mateiciuc, Domnica Codreanu, Dragoș Balan, Vasile Hutopilă, Corneliu Zofotă, Ioana Lungeanu, Radu Dominte, Otilia Dominte, Bogdan Erhan, Nicu Iacoban, Anișoara Iftinchi, Constantin Bedrule, Camelia Nuțescu, Elena Grosu, Mirela Ungurean, Geta Zlevoacă, Șerban Raia, Ciprian Mârzac, Mariana Flocea, Dana Frunză, Dan Pughiuc, Elena Tanul, Loredana Balan, pr. Dorin Dominte, Andreea Dominte, Doina Laorenția Țâmpău…
Pentru Valerian Bedrule, poezia este „vindecare”, dar și mijloc de vindecare, pentru că lumina „bolnavă de-atâtea pecingini” a deschis în poet „un fel de carte” în care este exorcizată viața însăși, prin vibrația sensului, prin muzica formelor și prin incantația de profundis.
Făuritor de cuvinte și de artă poetică, Valerian Bedrule îmblânzește infinitul, pe care îl închide într-un adevărat Pat al lui Procust al formelor prozodice care dezlănțuie sensuri și semnificații ale profunzimilor răstălmăcite poetic: „Ador poezia scrisă în vers liber, dar îmi las emoțiile mari și mici în texte lirice cu metrică și prozodie, așa cum fac dintotdeauna… Poezia poate avea corp de aer, dar și corp format din litere ori sunete, poate să se manifeste liber, în vers așa-zis clasic, de cele mai multe ori hoinărind prin sau peste umbra ta…”
Luminița Reveica Țaran