Mai avem nevoie de eroi?

A fost o întrebare-leitmotiv a unei seri liniștite de vară, când oameni ai condeiului și iubitori de cultură și de adevăr istoric s-au adunat la Biblioteca Municipală din Câmpulung Moldovenesc, unde scriitoarea și bibliotecara Luminița Ignea ne-a invitat, încă o dată, la o împărtășire din Bucovina, la o altă lecție de istorie din cadrul proiectului Bucovina - memorie și identitate.

Ion Grămadă (1886-1917) a fost un scriitor, istoric şi publicist bucovinean, căzut pe câmpul de luptă, în Primul Război Mondial. S-a născut la 3 ianuarie 1886, în satul Zahareşti din Suceava, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar. După studii la Universitatea din Cernăuţi, devine doctor în litere, specialitatea istorie, la Universitatea din Viena (1913). Publică nuvele, schiţe şi evocări, studii şi cercetări istorice, înfiinţează gazeta „Deşteptarea” din Cernăuţi (1908) şi este redactor la diverse jurnale ale vremii. În 1916, după implicarea României în Primul Război Mondial, cere să fie trimis în linia întâi a frontului. La comanda unui pluton de vânători de munte, cade în luptă, la 27 august 1917, pe câmpul de la Cireşoaia, în timpul unui asalt al trupelor române. S-a spus că „Eroul ni l-a răpit atunci pe scriitor”. Moare la 31 de ani, fără a se bucura de roadele unei opere încheiate.

Seria de conferințe inițiate de Luminița Ignea, la BMCM, ,,Bucovina - memorie și identitate" a ajuns la a VII-a ediție, iar personalitatea lunii august a fost Ion Grămadă, personalitate evocată de colonelul și scriitorul Vasile Aioanei. „Un erou modern, contemporan, un erou al condeiului” – așa cum l-a numit Luminița Ignea – a îmbrăcat „cămașa morții”, pentru ca Bucovina să nu revină la Patria-Mamă ca „o cerșetoare”, și a murit „sfârtecat de gloanțe”.

Personalitatea complexă a lui Ion Grămadă a fost pusă în valoare prin intermediul conferinței ,,Ion Grămadă - scriitor, istoric și publicist. Jertfa Bucovinei pentru întregirea Patriei”, susținută cu ardoare și patriotism de Vasile Aioanei. La 107 ani de la moartea eroului bucovinean, viața și opera lui Ion Grămadă s-au derulat, parcă, într-un adevărat „memorial al durerii”, ca o repunere în drepturi postume a unui destin jertfelnic, grație scriitorului câmpulungean, dar și prin prezența nepoatei Limona Rusu, care ne-a împărtășit ea însăși propria suferință, de a nu ne bucura încă de o casă memorială „Ion Grămadă”, la Zaharești…

„Flaut, povești cu eroi spre neuitare, aduceri aminte, mărturii de lăsat mai departe, oaspeți ajunși din toate colțurile Bucovinei pentru a ne oferi o după-amiază de neuitat”, astfel a descris evenimentul cultural managerul instituției, Nicoleta Bogoș.

Poeta Limona Rusu, de la Suceava - nepoata eroului Ion Grămadă, flautistul Puiu Crețu și poeta Maria Crețu din Fălticeni, Maica Stavroforă dr. Gabriela Platon - Stareța Mănăstirii Voroneț, Maica Stavroforă Elena Simionovici, președinta de onoare a Societății Scriitorilor Bucovineni, bibliotecar-șef Nicoleta Todașcă și profesor Jenica Romanică de la Vatra Dornei, ec. Ioan Mugurel Sasu - președintele Cenaclului ,,Nectarie" - Vama, prof. Marian Călinescu, director la Centrului Școlar de Educație Incluzivă „Sf. Andrei” Gura Humorului, jurnalista și scriitoarea Artemisia Ignătescu, prof. univ. dr. Neculai-Marcel Flocea - președintele Cenaclului literar-umoristic „Țara de Sus" Câmpulung Moldovenesc, prof. Ioan Popoiu, prof. dr. Luminița Reveica Țaran, prof. Felicia Oblesniuc, prof. și scriitorul Traian Nistiriuc, poeta Gabriela Braha Strugaru, prof. Zina Iuliana Cucoș, colonel (r.) Vasile Vargan, președintele Asociației cadrelor militare în rezervă și retragere Câmpulung Moldovenesc, căpitan (r.) Dumitru Priscornic, membri ai cenaclurilor literare „Țara de Sus” din Câmpulung Moldovenesc și „Nectarie” Vama, membri ai Clubului „Femina” din Câmpulung Moldovenesc și-au îmbrăcat sufletul în lacrimile istoriei, tocmai pentru a vindeca dușmănia unor timpuri, decapitate de orgolii.

Călăuziți de cuvintele poetului național, „dacă nu pricepem ceva, mai bine să zicem că nu pricepem, decât să dăm o explicație falsă”, participanții au mers pe urmele cuvântului din „Cartea sângelui” și „prin simțire, am devenit bucovineni, iar Ion Grămadă a devenit nemuritor, pentru că este evocat, iar, prin amintire, Ion Grămadă devine un sfânt, în propria jertfă” (Maica Stareță Gabriela Platon).

„Pentru Câmpulung și câmpulungeni” a cântat flautul fermecat al virtuozului Puiu Crețu, din Mălinii lui Labiș, iar Felicia Oblesniuc, cu autenticitatea drept carte de vizită, a doinit și a horit, în grai românesc și în grai huțul.

Ruda de sânge a personalității evocate, avocata și poeta Limona Rusu, a adus un omagiu celui care a fost Ion Grămadă – scriitor, istoric și publicist bucovinean, erou al Primului Război Mondial, supranumit Eroul Bucovinei, fratele bunicii materne Porfira Grămadă Fărtăiș, mărturisindu-ne că „a crescut cu poveștile spuse de bunica”, iar această manifestare se dovedește a fi „o reparație adusă unui scriitor”.

O propunere de suflet a făcut colonelul Vasile Vargan, care s-a gândit la un posibil parteneriat cu diferite asociații și organizații nonguvernamentale, pentru transformarea casei de la Zaharești în Casă Memorială „Ion Grămadă”.

„Eroul de la Cireșoaia”, prins „în dansul crud al morții”, – așa cum l-a prezentat poetic Grațiela Herghelegiu, prin vocea Gabrielei Braha, – a transformat „cartea durerii” în „bucuria de a fi împreună pentru a sărbători un erou” (monahia Elena).

Într-un spațiu în care fondul bucovinean este la el acasă (Artemisia Ignătescu), la BMCM, întâlnirea s-a dovedit a fi „o adevărată lecție de istorie și un elogiu al satului românesc” (Jenica Romanică).

În zorii zilei de 27 august 1917, înainte de a se jertfi, „eroul Bucovinei”, Ion Grămadă, scria din tranșeele Cireșoaiei: „Aici mi-am schimbat viața și, adâncindu-mă în sufletul meu, m-am revăzut pe mine, stând, de multe ori, de vorbă, ore întregi, cu mine însumi. Adesea îmi fac bilanțul vieții mele și mă întreb ce bine am făcut eu pe pământ. Și, totdeauna, regret că n-am putut lucra mai mult, spre a aduce mai multă fericire altora. Căci atâta rămâne după fiecare pe lumea asta: binele pe care l-ai făcut altora. Încolo, totul e praf și cenușă pe care le spulberă vântul.”

Cu speranța altor zori, scăldați de viața recuperată a unor istorii potrivnice, eroii încă se jertfesc, zi de zi, pentru a ne dărui bucuria adevărului.

Luminița Reveica Țaran